Misiune Mozambique Mai 2010

Am asteptat cu nerabdare sa va scriu ultimele vesti despre cat de bun e Dumnezeu cu noi aici. Ne-am rugat mult timp pentru ca Dumnezeu sa ne vada pregatiti pentru al sluji pe El cu toata inima si cu tot ce putem noi. Au trecut multe luni de zile de cand ne rugam si tot faceam drumuri “interminabile” spre autoritatile de aici pentru a ne da toate aprobarile ca sa putem lucra liber pe oricine are nevoie.
Acum 10 zile aveam promisiunea ca vom primi ultimul act care ne permite sa lucram pe oricine si nu pe ascuns. Am asteptat sa vina autoritatile sa inspecteze cabinetele care le avem aici (cel fix si cel mobil); dar specific modului de lucru african – nu au venit. Era a 3-a oara in 2 luni cand ne-au promis ca vin si pur si simplu au hotarat ca au alte lucruri de facut. Ajungand la limita rabdari, ne-am pus pe genunchi si am vorbit cu Dumnezeu spunandu-i ca o sa incercam sa facem din nou tot ce tine de noi in a obtine acest ultim act si daca nu il obtinem pana in 15 iunie inseamna ca e un semn de la El ca e timpul sa plecam de aici. A doua zi impreuna cu alt misionar de aici am plecat sa vorbim cu medicul sef al unei mari parti din Mozambique. Pentru a vorbi cu el trebuie sa iti faci programare cu zile sau saptamani inainte si de obicei e plecat si nu poti sa te intalnesti cu el. Dar Dumnezeu a facut o minune si cand am ajuns la Beira (la biroul lui) era acolo si ne-a primit in cateva ore. Desi discutiile au fost foarte directe, si-au recunoscut greseala si in 2 zile au trimis persoana care trebuia sa ne dea ultima autorizatie. Asa ca dupa 4 zile consecutive in care am facut peste 1200 km de jungla (peste 30 de ore de condus) si dupa luni de zile de rugaciune si batut la usi la autoritati avem toata libertatea sa lucram pe oricine are nevoie de ajutorul nostru. Asta e o minune, pana acuma luam cativa pacienti si ii inghesuiam inauntru in cabinet si inchideam tot ca sa nu se vada ca lucram. Aveam acceptul spitalului din zona dar nu aveam acceptul autoritatiilor centrale, si nu pentru ca nu erau in regula actele noastre, ci pentru ca ei se incapatanau sa tot amane semnarea lor (desi stiau ca totul e in regula).
Suntem fericiti ca El a hotarat ca e bine sa ramanem aici si ca ne da ocazia sa IL servim in continuare in zone in care e nevoie mare de misionari si de medici. A doua minune este ca pe langa ca am primit acceptul pentru clinica fixa au recunoscut ca clinica mobila este foarte utila pentru oamenii de aici si ca in decurs de cateva saptamani o sa o putem folosi (mai avem nevoie de niste clarificari). Suntem bucurosi pentru ca asta vroiam sa facem si stiam ca asta vrea si Dumnezeu cu noi.
Dupa ce stai un timp mai indelungat in Africa, pe langa sanatatea care ti-e pusa in pericol aproape tot timpul, realizezi ca sunt alte pericole si mai mari. Pericole care poate nu dor ca si atunci cand esti bolnav fizic, dar te fac sa devi indiferent si “imun” la tot ce vezi in jur. Pentru ca in multe zone din Africa vezi tot ceea ce inseamna extrem din punct de vedere al saraciei, a foamei, a bolilor si a intunericului spiritual tinzi sa iti “inchizi” inima si sa nu te mai atinga lucrurile care le vezi zi de zi. Probabil e un mecanism de aparare al mintii la multitudinea de lucruri pe care ochii le vad dar pe care mintea le intelege ai asta pentru ca e imposibil omeneste sa le rezolvi. Vezi zilnic saracie, mizerie, boli urate de tot, suferinta si realizezi ca poti face foarte putin pentru ei. Ma uitam zile trecute peste niste statistici care m-au socat si care consider ca sunt importnate sa le scriu aici: in lume la fiecare 5 secunde un copil moare din cauza foamei – asta inseamna ca 60% din totalul de decese la nivel mondial din randul copiilor, sunt din cauza foamei. La fiecare secunda care trece, in lume moare un om din cauza foamei. Adunate rezulta un total de aproape 40 milioane anual. Deci “boala secolului” nu e HIV, cancerul sau bolile cardiovasculare – ci foametea. Suntem peste 6 miliare de oameni in lume, din care peste 2 miliarde suntem crestini delcarati. Producem anual mancare suficienta pentru 12 miliarde de oameni, dar 1 miliard dintre noi sufera de foame si 40 milioane mor annual din aceasta cauza. E lucru real care pe mine personal ma face sa ma gandesc cat de binecuvantati suntem sa avem ce manca (si mai mult de atit). Ne face sa ne bucuram ca putem intinde cateva maini sa ajutam prin ce facem aici.
Dar dincolo de saracie, cel mai dureros lucru care il poti vedea aici e intunericul spiritual. E incredibil ca in zilele noastre oamenii apeleaza pentru asi rezolva problemele la diavol, si nu din lipsa de cunostinta, ci stiind ce fac si apeland la oameni care lucreaza direct cu cel rau. Vrajitorii de aici au tot felul de metode de a cere prezenta diavolului si de a cere ca el sa pune stapanire pe oamenii. Majoritatea oamenilor de aici apeleaza la vrajitori foarte des. Parte din oameni sunt pusi sa participe la tot felul de ciudatenii: sa bea sangele unui animal sacrificat in urma cu cateva secunde, vrajitorul de multe ori isi umple gura cu sange si il imprastie pe fata celui care i-a cerut ajutorul, sunt pusi sa poarte tot felul de “talismane”. Cel mai trist e ca sunt exemple in care diavolul aparent le rezolva problema, dar cu rezultatul vanzarii sufletului.
Duminica asta eram la o biserica in jungla la cativa zeci de km de unde stam noi. Esta o biserica realtiv veche in care misionarii au lucrat ani de zile si care acuma are pastor propriu si un grup de frati care vin constant la adunari. Cel care a predicat, a vorbit foarte mult impotriva vrajitorilor si a inchinarii la diavol. La sfarsitul programului cateva persoane au cerut ca misionarii sa se roage pentru ei pentru iertarea pacatelor si pentru vindecare punandu-si mainile peste ei. In timp ce misionarii se rugau eu stateam cu ochii deschisi si ma uitam dupa David si la cei care se roaga. Apoi a urmat ceva care ma socat pe mine si pe multi care eram acolo: sotia pastorului, care s-a deschis si mai mult in aceea dimineata pentru Dumnezeu, a inceput sa fie “abuzata fizic” de un duh strain de Dumnezeu (sper ca este o expresie potrivita, nu am mai vazut asa ceva – nu stiu cum sa descriu corect ce sa intamplat). Ce am vazut este cum, impotriva voii ei era trantita si rostogolita peste si printre ceialalti oameni care erau in jurul ei si striga disperata si speriata. Noi suntem de obicei foarte (poate prea) rezervati la diferite manisfestari de genul asta (pentru ca am vazut multe falsuri), dar de data asta realizam ca totul este socant de adevarat . Se vedea pe fata ei ca este speriata si mirata de ce i se intampla. In urma cu cativa ani apela si ea la vrajitori dar acum se stia libera de orice stapanire a celui rau. Misionarii si-au pus mainile pe ea si dupa cateva minute de rugaciune a reusit sa se calmeze. Cateva minute nu avea putere sa stea pe picioare si era foarte mirata ca ei i s-a intamplat asa ceva. E clar ca cel rau lucreaza aici in moduri straine de ce am vazut noi pana acum. Am crezut ca asta tin de domeniul trecutului si ca sunt doar pentru perioada cand citeam in Biblie despre minunile care le facea Isus, dar se pare ca sunt foarte prezente. Nu stiu sa descriu mai bine in cuvinte ce am vazut, e nou pentru noi si ne face sa na gandim la “bezna spirituala” care e aici.
Fiti multumitori pentru linistea care o aveti si pentru tot ce primiti din mana lui Dumnezeu.
Cu siguranta de luna asta ritmul de lucru la clinica va creste dar cel mai minunat e ca o sa putem fi mai liberi in abordarea oamenilor cu privire la viata lor.Va rog sa va rugati pentru urmatoarele lucruri:
- Sa nu ni se mai puna nici un fel de piedica din parte autoritatilor
- Sa fim paziti din punct de vedere al sanatatii, nu am reusit si nu cred ca anul acesta ne vom face asigurare medicala
- Pentru David, sa stim cum sa il crestem aici si sa reusim sa ii complectam lipsurile pe care le are in Africa
- Sa reusim sa pregatim totul cat de repede pentru a merge si cu clinica mobila
- Vrem in continuare sa sapam o fantana, vrem ca Domnul la timpul potrivit sa ne dea fondurile necesare pentru acest proiect.