Misiune Mozambique Iunie 2011
“Daca traiesti pentru lumea ce va sa vie, o primesti pe aceasta in schimb; dar daca traiesti numai pentru aceasta lume le pierzi pe amandoua.” C. S. Lewis
Cand sti ca e aproape timpul sa pleci acasa sa ii revezi pe cei dragi te bucuri, dar cand sti ce lasi in urma si ca nu te mai intorci e foarte greu. Esti cu inima impartita si tot ce incercam sa fac era sa profit de ultimele zile dar in acelasi timp sa lucrez si cat mai multi oameni posibil. Cand vezi rezultatele muncii si ca sunt oameni a caror probleme dentare au fost rezolvate te umple de satisfactie si bucurie 
si iti da putere sa mergi mai departe chiar cand e greu.
Am fost foarte ocupata in a termina tratamentele anterior incepute si ultimii studenti din baza de misiune. In acelasi timp era nevoie sa am grija si de David si sa nu il neglijez pentru ca eram singura persoana care ii intelege limba, chiar daca vorbea el putina portugheza. Ii multumesc Lui Dumnezeu pentru puterea care mi-a dat-o sa reusesc sa fac toate aceste lucruri.
Cu doua saptamani inainte sa venim acasa Domnul ne-a deschis o usa sa vizitam echipa si baza de misiune din partea de nord, din localitatea Nacala. Ne-am bucurat mult pentru ca eu nu am mai fost in Nacala, iar timpul peterecut acolo a fost o binecuvantare si am avut ocazia sa ne si relaxam putin la ocean.
Cu toate problemele de sanatate ale lui Cristi si cu faptul ca noi am ramas acolo, ramanem incredintati prin cuvantul pe care l-am primit din partea Lui ca orice criza sau problema nu ne descurajaza si nu ne afecteaza credinta ci ne impinge sa mergem inainte si ne intareste picioarele sa mergem pe calea pe care El ne-o pregateste. Chiar daca uneori simtim ca am ajuns la capatul drumului si nu mai vedem nici o directie in care sa o luam ii multumim ca El e cel care ne face drum acolo unde nu era si ne arata directia atunci cand noi nu o vedeam.
Rugati-va pentru noi in continuare deoarece cel rau nu doarme si incearca in continuare sa ne doboare si ne ataca sa ne descurajeze si sa ne slabeasca din toate punctele de vedere: fizic, spiritual, psihic, financiar. Acest lucru l-am si vazut, nu doar simtit, prin niste lucruri de vraci (vrajitorie) pe care le-am gasit pe treptele de la clinica unde lucram noi. Cu toate ca nu credem ca pot avea un efect asupra noastra vedem de fapt ca cel rau incearca prin orice sa ne atace, sa ne slabeasca. Acum poate o sa intelegeti mai bine de ce va tot cerem sa va rugati pentru noi si ca atunci cand va cerem aceasta nu o facem doar pentru a avea o cerinta in plus. Tatal ceresc ne-a spus ca sunt duhuri potrivnice ce nu pot fi alungate decat cu post si rugaciune si sunt lucrurile de care noi avem acum cel mai mult nevoie. Probabil vracii au fost deranjati de faptul ca isi pierd clientii, pentru ca oamenii care veneau la noi nu primeau doar alinare fizica ci si nasterea din nou in Cristos si schimbarea modului de viata care nu mai includea vraci. Aceasta arata ca munca noastra a avut impact si ca am reusit prin harul si ajutorul Tatalui sa fim un instrument in mana Lui care sa faca o diferenta in vietile chinuite de durere si pacat ale acestor oameni.
Au fost si pacienti care dupa 2 ani dupa ce au fost tratati la clinica si au auzit Cuvantul viu, vestea cea buna, inca pastreaza legatura cu evanghelistul care statea afara si vorbea cu ei. Unii au fost botezati si merg la biserica. Un pacient care a facut o scoala de profesori din apropiere si pe urma s-a intors acasa (departe de locul in care suntem noi) chiar l-a sunat sa il intrebe ce mai facem noi si sa ii spuna ca pentru el acum 2 ani, la clinica, a fost prima data cand a auzit despre Cristos si eliberarea pe care sangele Lui o da si ca in continuare il urmeaza pe Cristos si ii foarte bucuros ca avut harul sa il cunoasca pe Cel ce da viata.
Se intamlpa foarte des sa nu vedem rodul munci noastre spirituale dar aceasta nu inseamna ca nu exista si nu trebuie sa descurajam sau sa renuntam sa semanam. Chiar Isus ne spune ca unul seamana, altul uda si Dumnezeu Tatal e cel care face sa creasaca. Dragi mei continuati sa semanati si Tatal se va ingriji de recolta.
Poate unii nu ati simtit chemarea Tatalui de a face ceea ce facem noi si poate nici nu o sa o aveti, pentru ca nu toti suntem mana sau picior in trupul lui Cristos, dar cu sigurata fiecare are chemare de a sustine in rugaciune pe aproapele lui. E lucru doar prin care putem sta in picioare in fata atacurilor celui rau atat noi cat si voi. Va multumim mult pentru fiecare rugaciune care ati inaltat-o pentru noi, le-am simtit, le simtim.
Despartirea de locurile si oamenii de acolo a fost foarte grea dar ne-a bucurat sa putem pleca cu binecuvantarea echipei peste noi. Am invata multe in toti acesti ani, lucruri care ne vor folosi mult in continuare si stim ca Dumnezeu va pregati locul in care sa ii putem sluji pe mai departe. Pentru noi misiunea nu se termina cu Mozambic, ci doar ne va ajuta si mai mult prin experienta care am dobandit-o acolo pentru a ne continua chemarea pe care o simtim. Rugati-va ca sa putem vedea cat mai clar calea pe care Tatal a pregatit-o pentru noi deoarece sunt multe forte potrivnice, dupa cum va spuneam mai sus.
Va multumim pentru toata sustineare financiara si in rugaciune.
Monica
Cristi, Monica si David Osan Inhaminga, Mozambique cristisimonicaosan@gmail.com
Misiune Mozambique Iunie 2010
“Daca traiesti pentru lumea ce va sa vie, o primesti pe aceasta in schimb; dar daca traiesti numai pentru aceasta lume le pierzi pe amandoua.” C. S. Lewis
Dragi prieteni, Vreau din nou sa va multumesc pentru toate incurajarile care le primim de la voi. Pentru noi asta e cel mai important, sa vedem ca sunt oameni care simt cu noi si care se roaga pentru lucrarea de aici.
Suntem tot mai constienti zi de zi ca tot ce se intampla este sub binecuvantarea Domnului nostru. Suntem tot mai multumitori si pentru perioada in care am avut voie sa lucram doar in perimetrul bazei de misiune. Stim ca asta a fost voia Lui pentru a ne pregati pentru ce urmeaza. Dar suntem foarte fericiti sa nu mai fie nevoie sa refuzam pe nimeni. Era asa de dureros si de frustrant sa vezi oameni care vin si iti cer ajutorul si noi nu-i puteam ajuta din cauza unor nenorocite de acte.
Am inceput lucrul normal la clinica si oamenii au inceput sa vina incet incet. Pentru ca e inceput de iarna e destul de frig si umed si nu se inghesuie foarte multi. Sunt zile in care vin 1-2 oameni, sunt zile in care vin si cate 6-7 (am avut zi si cu 17). Desi am fost obisnuiti cu un ritm mai crescut de pacienti, incercam sa ne obisnuim la ceea ce inseamna a lucra la un nivel normal pentru un medic. Cand aveam multi pacienti inainte (pacienti pe care imi era permis sa lucrez), aveam si cate 11-12 pe zi. Ritm care il poti tine doar cateva zile, dupa care personal simt ca nu mai rezist. Acum vin in medie 4 pe zi ceea ce mi se pare destul de normal. Fiecaruia dintre ei incerc sa le fac cat mai multe tratamente posibile, pentru ca stiu ca dupa ce “scapa” de ce le e mai urgent lor (durere) nu se mai intorc. Asta indiferent daca le spun ca mai au 3-4 dinti care pot sa ii tratez si sa nu ii piarda in urmatorii ani… nu mai apar pe la clinica.
Ne-am rugat mult ca atunci cand incepem sa lucram sa avem si un asistent bun si un om care sa vorbeasca cu cei care asteapta afara. Am fost binecuvantati cu 2 oameni foarte buni. Asistentul meu stie si engleza (atit cat sa ma inteleaga) si portugheza si sena (dialectul local). Asa ca nu mai avem probleme in a comunica cu cei care vin la cabinet. Cel care sta afara, are o inima potrivita pentru ce face, stie foarte bine cum sa vorbeasca cu oameni care stau si asteapta. Am stat de multe ori sa il ascult ce vorbeste cu ei si mi se parea extraordinar sa aud oameni care acceptau dupa o convorbire de cateva zeci de minute cu el sa vina la intalnirile de la biserica. Deja avem primele semnale din bisericile locale de oameni care au venit la noi sa ne ceara ajutorul (medical) si apoi dupa discutiile care le-au avut cei care stau cu noi, au hotarat sa isi shimbe viata si sa mearga la bisericile din zona. Asta ne-a facut sa avem lacrimi in ochi, eram super fericiti sa vedem si primele rezultate (mai vizibile) din punct de vedere spiritual.
Clinica mobila inca nu o putem folosi, toate la momentul potrivit… Cu toate astea am vrut sa iesim cateva zile si sa ajungem noi la oameni la care le e imposibil sa ajunga la la cabinetul fix iesim cateva zile si sa ajungem noi la oameni la care le e imposibil sa ajunga la la cabinetul fix (din cauza distantei). Am fost in o zona in care se ajunge destul de greu – Nhansoswe, cu multi oameni care au nevoie de Dumnezeu, o zona foarte greu accesibila din punct de vedere spiritual. Oameni cu mintea intunecata de diavol si prinsi foarte puternic in vrajitorie, cu crestaturi pe piele (facute cu lama) si cu foarte multe “talismane” la gat. Multi dintre copii pe care i-am vazut (mai ales fetele) au pe frunte si pe fata taieturi cu lama. I-am intrebat daca a fost dureros si au zis ca da si ca multi nu vor sa isi reaminteasca de acel moment.
Am stat cu ei 3 zile in care am reusit sa ii ajutam pe 30 dintre ei cu diverse urgente specifice meseriei noastre. In prima zi au venit 17, i-am ajutat pe toti – seara nu mai imi simteam mana dreapta. Cabinet nu am avut, decat unul improvizat: in cladirea bisericii (cladire din paie), pe un scaun obisnuit si pe cateva mese mici care le-am adus de la cabinet. Sterilizam cu un aparat mic care era legat la un generator. Nu sunt conditii tocmai ideale in care se poate lucra dar e cel mai bun tratament care il pot primi oamenii din aceasta zona. Cei care asteptau afara vorbeau cu pastorul din zona sau cu alte ajutoare care le aveam cu noi. A fost cel putin o persoana care dupa o discutie mai lunga, a recunosut ca are o viata mizerabila si si-a predat viata pe loc pentru Isus. Asta a fost cea mai mare incurajare pentru noi, aveam nevoie de asa ceva din partea Domnului. Seara, echipa cu care am fost, a proiectat filmul Isus, lucru care aduna tot timpul cel putin cateva zeci de persoane curioase sa-l vada pe Isus.
Speram ca e doar inceputul iesirilor noastre, pana acum am asteptat sa vina oamenii la noi (pentru ca nu puteam altfel), acuma vom incercam sa iesim noi cat mai des. Avem nevoie de sprijin puternic in rugaciune, pentru ca sa avem libertatea sa iesim cu clinica mobila. Ni sa promis ca pana la sfarsitul lui Iunie totul va fi ok si vom putea iesi, dar in stilul specific African – nu s-a intamplat nimic. E greu sa lucrezi in conditiile in care am facut-o in Nhansoswe zilele trecute, dar pana vom avea aprobari vom continua asa pentru ca da rezultate spirituale. Am incercat chiar zilele trecute sa pun presiune din nou pe cei care trebuie sa imi dea aprobarea finala pentru clinica mobila, dar singurul lucru care il obtin sunt doar promisiuni. Dar suntem fericiti ca totusi putem iesi, chiar daca nu e foarte comod si normal sa lucrezi asa conditii.
Pe langa asta incercam sa ne ocupam de toate problemele medicale in care ne putem oferi ajutorul aici in zona. Am avut o colega misionara care a fost muscata de un paianjen. Nu a simtit in momentul in care a fost muscata, dar a simtit cateva ore dupa. Piciorul sa umflat foarte tare, avea zone de necroza, jumatate picior nu si-l mai simtea si se vedea cum infectia avanseaza de la o ora de alta. La un moment dat eram asa de panicati, realizam ca daca in cateva ore nu scade inflamatia si infectia, poate avea consecinte grave. Dupa cateva zile de tratament puternic cu antibiotice (doze imense) am reusit sa oprim infectia. Eram asa de aproape sa chemam ambulanta (avion) din Africa de Sud, dar slava Domnului ca totul s-a terminat cu bine.
Cu cateva zile in urma 2 copii si 1 adult pe care ii cunoastem au fost muscati de caini. Spitalul de aici nu are vaccin antirabic. A trebuit sa merg la 200 km de noi ca sa obtinem vaccinurile (cainele era turbat). La inceput cei de la spitalul din Beira ne-au refuzat zicand ca nu este vaccin, apoi cu metode specific mozambicane (asemanatoare cu ce aveam noi in Romania acum cativa ani) au acceptat sa ni le dea.
Cu alte cuvinte o luna destul de plina dar si cu momente in care am avut timp pentru familia noastra (in zilele cand ploua tare nu vine nimeni lacabinet).
Luna Iulie va fi ocupata cu conferinta pentru echipa de aici (inclusiv noi), iar in a doua parte a lunii abia asteptam sa ne intalnim cu 4 romani care ne vor vizita pentru aproape 2 saptamani. Impreuna vom merge pentru cateva zile in zone in care este nevoie de ajutor atit medical dar mai ales spiritual.
Va rog sa va rugati pentru:
- Sanatatea noastra, ca Domnul sa ne pazeasca de afectiuni grave
- Intelepciune in a sti cum sa ne ocupam de fiecare om
- Sa putem iesi cat mai repede cu clinica mobila
Multumim.
Faptele Apostolilor 3 – 06.06.2010 – Adi Galiger
Predica
Videourile din predica:
Ami si Crista – Odihnit
