Misiune Mozambique Aprilie 2011

La inceputul lunii am fost intr-un sat, la cativa zeci de km de noi, ca sa vizitam un baiat care anul trecut avusese o fractura deschisa la unul dintre picioare. Cand l-am vazut atunci, ii dadeam putine sanse sa se vindece complect, putine sanse sa mai umble vreodata normal. L-am ajutat sa ajunga la un spital unde dupa cateva zile l-au operat. Pot sa zic ca acum in proportie de 95% piciorul este bine. Poate umbla (desi nu distante foarte mari) si rana este aproape inchisa. Sunt lucruri care daca le cititi doar din scrisorile noastre le intelegeti, dar stiu ca nu reusim sa va transmitem si emotiile care le ai cand vezi ca poti sa intinzi o mana si ca cu asa putin tu reusesti sa salvezi o viata – sa oferi o viata normala. Pentru oamenii de aici, sa nu fi 100% functional, de multe ori inseamna ca esti condmnat la foame si la sete toata viata. Pentru ca nu exista sa lucrezi intr-un domeniu mai usor (ca la noi in Europa) ci aici daca vrei mancare trebuie sa lucrezi zilnic campul, cand nu e de lucru trebuie sa iti pazesti recoltele de maimutele care vin si fura mancarea. Daca nu reusesti sa umbli normal sau ai dureri, nu poti sa ai destula apa pentru igiena si pentru mancare… Toate se tin in lant.
Pe langa asta am dus familiei baiatului si alte ajutoare (mancare,…). Tatal baiatului ne multumea, avea cu totul alta fata in comparatie cu anul trecut. Anul trecut nu isi ridica ochii din pamant de suparare, baiatul lui cel mai mare avea piciorul rupt, nu mai avea cine sa il ajute la camp, are 6 copii – cine o sa-l ajute. Acum era cu fata plina de fericire, ne multumea cu cuvintele: Domnul e bun, ne incredem in El.
Cu siguranta Aprilie 2011 pentru noi a fost una din cele mai dificile luni de cand am venit aici. La cabinet lucrul a mers in mod aproape normal, dar sanatatea fizica ne-a fost afecatata in mai multe feluri. Eu (Cristi) de cand am ajuns aici in februarie, am simtit ca ceva nu e bine si ca nu reusesc sa trec o saptamana fara sa nu am anumite simptome mai neplacute (nu consider ca merita explicate). Acum, in ultimele 2 saptamani, am fost foarte racit si cred ca plamanul stang mi-a fost afectat. Nu am reusit sa ma ridic din pat din cauza febrei si a durerilor de aritculatii, am inceput sa iau antibiotic. Dupa cateva zile mi-am pierdut o mare parte din auz. De peste o saptamana parca sunt pe alta lume si incerc sa ma obisnuiesc cu senzatia asta neplacuta. Din cauza ca nu aud, nu am curajul sa incep o conversatie cu cineva pentru ca am frica ca nu voi inteleg ce imi spune. Am incercat sa gasim un specialist in jurul nostru, am plecat 2 zile in orasul care este la 200 km de noi, l-am gasit cu greu si mi-a dat un tratament. Am vorbit si cu un medic din Romania, care mi-a sugerat un alt tratament. Monica se roaga zilnic pentru mine si ne punem toata increderea in Domnul ca el ne va vindeca, chiar credem ca El poate face minunea asta, chiar daca semnele sunt destul de ingrijoratoare.
David la fel a trecut printr-o perioada mai dificila, cu 2 nopti in care se plangea de dureri de urechi. In zona in care stam nu avem acces la nici un fel de medic, singurul lucru ce il putem face e sa ne rugam si sa ne incredem in Domnul si doar daca se agraveaza sa cautam ajutor mai departe si sa gasim transport pana in locul unde putem sa fim consultati de un medic.
La clinica, asa cum am scris si mai sus, am avut de lucru, nu asa mult ca si lunile trecute, dar suficient. Bucuria in a ajuta oamenii de aici a ramas la fel de mare ca si in 2008 cand am venit prima data. Fiecare pacient are vine stim ca avem ocazia sa ii oferim o mica binecuvantare, o alinare fizica dar si psihica. Fiecare dintre ei sunt cu probleme, cu incercari – dincolo de greutatile obisnuite a oamenilor foarte saraci care sunt aici. Ne bucuram sa facem asta pentru ei, nu ii ajutam doar medical – de multe ori ne-au cerut ajutorul si in alt fel, nu ii putem refuza.
In schimb, lucrul ce il facem aici si rutina tratamentelor (unele deosebit de dificile) ne pun la grea incercare rabdarea. Majoritatea dintre pacienti vin la cabinet cu o igiena deficitara – mai pe limba noastra “nu se spala deloc pe dinti”. Majoritatea trebuie sa ii trimit afara sa se spele ca sa pot sa vad si eu dintii, dincolo de micul dejun care tocmai l-au avut. Vin si imi arata ca nu stiu care dinte il doare foarte tare. Sunt care vin de la zeci de km, asa ca de multe ori nu imi permit sa urmez un tratament obisnuit in care sa le dau antibiotic pentru cateva zile si doar apoi sa extrag ramasitele de dinte.
Ii iubim pe oameni la fel de mult ca si atunci cand am venit prima data in Africa, poate mai mult pentru ca acuma le intelegem cultura si intelegem mai bine greutatile. Simtim ca suntem aproape de ei si ca Dumnezeu se foloeseste de noi.
Dincolo de asta simtim ca si familie ca sunt obositi, nu asa de mult fizic ci mai mult pe alte planuri. Majoritatea medicilor care au fost aici au stat 2 – 3 ani si apoi au plecat. La inceput nu am inteles motivele lor, dar
dupa 2 ani de stat aici (suntem acum in al 3-lea) intelegem. Totul devine o rutina apasatoare cateodata: 10-14 pacienti pe zi, zeci de extractii pe saptamana, un weekend in care reusesti sa iti refaci puterile, in rest stam in casa si din cauza ca nu avem masina nu reusim cu lunile sa iesim dintr-un perminetru de cateva sute de metrii.
Monica cu siguranta a facut eforturi imense luna asta sa ma ajute, dar stiu ca nici ei nu ii este usor. De 3 luni de zile ea nu a reusit sa iasa decat odata din perimetrul bazei de misiune, si atunci doar pentru cateva ore.
Masina care o foloseam s-a stricat si urmeaza sa fie vanduta de catre misiune asa stricata cum e. E greu sa fi asa izolat si sa faci cu saptamnile doar un singur lucru: sa vezi infectii, sa ajuti si sa iti refaci puterile pentru saptamana urmatoare.
Cu siguranta e perioada in care avem cel mai mult nevoie de rugaciune si intelepciune. Stam in fata unei decizii foarte importante: cum sa continuam sa ajutam oamenii din Mozambique sau din Africa. Ne gandim ca
probabil sa cautam alta locatie unde sa mergem pe viitor (undeva unde nu suntem asa de izolati) sau pur si simplu sa schimbam felul nostru de lucru cu privire la Afirca. Nu am reusit in 2 ani de zile sa avem o familie prietena cu care sa mai vorbim, sa mai avem putina diversitate. Vedem ca asta ne apasa si ca il afecteaza si pe David dar ne dorim ca voia Domnului sa se faca in fiecare decizie luata de familia noastra.
Multumim pentru suportul in rugaciune, Domnul sa va binecuvanteze.

Misiune Mozambique Aprilie 2010

“Daca traiesti pentru lumea ce va sa vie, o primesti pe aceasta in schimb; dar daca traiesti numai pentru aceasta lume le pierzi pe amandoua.” C. S. Lewis

Dragi prieteni,
Vrem sa incepem prin a va multumi pentru ca ne-ati trimis mesaje de incurajare si de sustinere. Sunt foarte importante pentru noi.
Stim ca avem in fata un an care sta sub binecuvantarea lui Dumnezeu. Asa va fi, asa trebuie sa fie pentru ca suntem copii Lui si El promite ca ne va da o viata plina de victorii. Nimic din ingrijorarile care le avem zi cu zi nu ne pot desparti de dragostea Lui si de planul care il are El cu noi. Planul Lui se duce la implinire chiar daca uneori El permite incercari peste noi.
Incercarile care le traim noi ca si europeni sunt nimica pe langa suferinta pe care o traiesc majoritatea celor care locuiesc in Mozambique. Lucrurile de care ne plangem zi de zi de multe ori ne fac sa uitam cat de binecuvantati suntem si asta doar pentru ca suntem prea obisnuiti sa avem tot confortul. Suntem prea obisnuiti sa deschidem frigiderul si sa cautam ceva ce ne-ar place sa mancam, super obisnuiti sa deschidem robinetul si sa avem apa oricand avem nevoie de ea. Pentru oamenii de aici majoritatea timpului le este ocupat doar cu supravietuirea. Sa isi asigure apa si ceva de mancat zilnic. Din cauza conditiilor de aici, majoritatea sunt bolnavi, majoritatea au rani deschise pe piele care se vindeca incet si la care trag mustele, foarte multi au tot felul de dureri sau probleme. Multi dintre cei care vin la cabinet multi sunt cu Scabie (raie) sau paduchi si ne intreaba ce pot face sa le treaca. Desi majoriatea au acces la apa doar pentru consum si nu pentru igiena, nu prea avem totusi alte solutii decat sa ii constientizam ce important e sa ai grija de igiena personala.
Ei traiesc in “case” foarte mici si dorm multe persoane inghesuite una in ala ca sa nu le fie frig noaptea, dar asta “avantajeaza” transmiterea bolilor de la o persoana la alta. Cu igiena dentara stau la fel de prost. Am gasit cateva cazuri in care tartrul dentar acoperea in totalitate dintii. Efectiv nu se vedeau dintii, decat tartru si plin de infectii. Tot mai multi oameni sunt infectati HIV, nu constientizeaza cat de grava este problema si ce complicatii urmeaza pentru ei. Peste o treime din oamenii de aici sunt HIV pozitiv, dar din peste 40 de persoane care le-am tratat luna aceasta in cabinet, nici una nu a confirmat ca avea HIV. Asta ori pentru ca nu stiu ca sunt bolnavi ori ca nu le pasa.
Am incercat luna aceasta sa vedem ce inseamna practic a sapa aici o fantana. Care sunt costurile si ce trebuie sa facem, de ce aprobari avem neoie. Pentru ca o masina care sapa fantani era aici in zona, am incercat sa strangem cat de repede bani sa sapam si noi in apropiere de locul unde stam (era o ocazie sa sapam in apropiere de o biserica si sa ne folosim de fantana ca si loc de evanghelizare). Asta pentru ca ne salva de o cheltuiala de 2000 $ (cat costa sa aducem masina din nou in zona) si de inca vreo 2000 $ cat ne costau tevile care intra in pamant dupa ce s-a sapat. Nu am reusit, deocamdata avem promisiuni pentru aproximativ 5.000 USD pentru fantana. Am urmarit cateva zile ce inseamna saparea fantanii si toate cheltuielile care intervin, totalul e undeva la 17.000 $.
Munca noastra ca si medici a inceput la o saptamana dupa ce am ajuns in Mozambique. Am lucrat pe oameni din zona unde stam noi, mai mult studenti si alti tineri. Ritmul e la fel de crescut ca si anul trecut, in 1 ora trebuie sa terminam cam 4-5 tratamente. Am inceput sa exersam tot mai mult si limba, reusim cat de cat sa ne descurcam in a vorbi cu ei (dialectul e foarte greu de invatat). Am inceput prin a le vorbi despre importanta igenei proprii si de ce e important sa aiba grija de dinti. Cu fiecare
incercam sa avem o discutie despre Dumnezeu, atit cat ne permite limba. Incepand cu luna mai ne va fi mai usor pentru ca vom avea asistent care vorbeste dialectul lor.
Lucrul care ne-a pus cel mai mult la incercare luna aceasta a fost un sarpe. Era deja intuneric afara si Monica era cu David in brate afara sa vorbeasca cu cineva. Am simtit un impuls foarte puternic sa merg afara pentru ca familia mea este in pericol. Am iesit cu o lanterna si am indreptat-o direct spre el, era la cativa metrii de noi si venea repede. Desi nu am mai vazut niciodata acest fel de sarpe in realitate, imediat l-am recunoscut ca era puff-adder (sarpele care omoara cei mai multi oameni in Africa). Nu putem sa va descriem tensiunea si panica prin care am trecut pana am reusit sa il omoram. Momente ca si astea te fac sa te gandesti cat de repede se poate termina viata ta, dar impulsul acela neobisnuit sunt constient ca a venit de la Dumnezeu prin Duhul Sfant si ii multumesc Lui pentru asta.
Domnul e bun si suntem in mainile Lui in fiecare secunda.

Motive de rugaciune:
- Trebuia sa avem inspectie la cabinet luna aceasta, inspectie care sa ne dea voie sa lucram pe orice persoana. Nu au venit, avem nevoie de rugaciune pentru a se rezolva acest ultim pas pentru a ne desfasura activitatea 100% legal.
- Pentru protectia lui Dumnezeu asupra familiei noastre, pentru cateva saptamani sanatatea noastra nu a fost foarte buna. Pe langa asta tot timpul suntem expusi infectiilor datorita oamenilor pe care lucram si a bolilor care le au.
- Pentru sprijin financiar pentru sustinerea noastra aici
- Pentru intelepciune in a sti cum sa vorbim cu oamenii de aici si sa stim cum dincolo de ajutorul medical sa le oferim si o speranta pentru o viata noua alaturi de Isus.

Multumim.
(Din pacate fotografii nu mai prea putem pune din cauza internetului care nu ne mai permite acest lucru si al costului exagerat de ridicat pentru fiecare fotografie care am incerca sa o atasam acestor scrisori. O sa incercam de luna viitoare prin alte metode mai ieftine).

Date contact:
Cristi, Monica si David Osan Inhaminga, Mozambique cristisimonicaosan@gmail.com
Telefon: 00258828691281 (Mozambique)