Misiune Mozambique August 2010
“Daca traiesti pentru lumea ce va sa vie, o primesti pe aceasta in schimb; dar daca traiesti numai pentru aceasta lume le pierzi pe amandoua.” C. S. Lewis
Pentru mozambicani viata pe zi ce trece e tot mai grea. Preturile la mancarea de baza (orez si grau) au crescut in cateva zile cu 50%. Pana acuma mancau doar ce avea in gradina plus paine sau orez. Acum isi vor permite foarte greu sa isi mai cumpere ceva. Avem de multe ori oameni care vin la noi si insista sa cumparam un pumn de legume de la ei doar ca sa poata sa isi cumpere sare pentru mancare. Chiar daca nu avem nevoie atunci pe moment de ce ne vind, de multe ori cumparam doar ca sa ii ajutam.
Pentru ca preturile au crescut asa de mult, Mozambique trece printr-o perioda foarte dificla. Incepand de miercuri, in mai multe orase de aici, au iesit mii de oameni in strada ca sa ceara guvernului sa ii ajute cumva in a scadea preturile la loc, ca sa isi permita sa manance macar. Au primit in loc de ajutor gloante de cauciuc si gloante adevarate. In 2 zile de confruntari sunt 10 morti confirmati si peste 400 de raniti. Politia din capitala Maputo, dupa ce si-au terminat gloantele de cauciuc au trecut la munitie de razboi – asa se explica decesul a cel putin 10 persoane. Se pare ca saptamana asta va fi la fel de tensionata, dar e de inteles pentru ca oamenii sunt disperati.
Noi in schimb incercam sa ne concetram si incercam sa ajutam in continuare cu ce putem. Aveam programate 2 iesiri cu clinica mobila in august, dar o saptamana de ploaie ne-a oprit sa mergem in prima deplasare. Am reusit doar la sfarsitul lui August sa iesim in o zona la 100 KM de noi (Muanza).
Cred ca iesirea care am avut-o acuma a fost lucrul la care visam de ani de zile ca si familie: sa ajutam cat mai multi oameni cu darul pe care Dumnezeu ni la dat. Am avut vreme buna, am avut pacienti care au venit sa ne ceara ajutorul si mai important decat orice impreuna cu echipa care am avut-o cu noi am reusit sa vorbim cu destul de multi oameni despre mantuire. Pentru ca am avut o zi in care dupamasa nu au venit foarte multi la clinica, am reusit sa ies si eu putin ca sa vad si altceva decat peretii cabinetului. 
Am reusit sa vorbesc cu o familie (cu ajutorul traducatorului care le stia dialectul) care era foarte prinsa in vrajitoarie si tot felul de lucruri mizerabile. Am stat si am vorbit cu ei destul de mult timp si am experimentat ceva deosebit. La un moment dat nu stiam ce sa le zic oamenilor care erau in fata mea si am inchis ochii pentru cateva secunde sa ma rog si sa ii cer lui Dumnezeu cuvintele potrivite. Si am primit raspunsul prin care Dumnezeu imi spunea ca nu trebuie sa ma ingrijorez ce sa spun, pentru ca El o va face. Cand am terminat rugaciunea – Domnul a inceput sa vorbeasca. Parca dintr-o data nu am mai avut nici o teama si nimic nu ma mai oprea in a discuta lucrurile cele mai potrivite pentru situatia in care era aceasta familie. Am vazut cum ascultau cu atentie toate cuvintele ce le ziceam si cum isi dadeau seama ca au gresit si ca trebuie sa arunce toate lucrurile care sunt inchinate diavolului. La sfarsitul discutiei i-am incurajat sa isi schimbe viata radical si sa invete sa traiasca pentru vesnicie. Le ziceam ca a avea vesnicia imrepuna cu Isus, trebuie sa scape de toate obiceiurile gresite si orice incercare ar venii peste ei sa stie ca singurul care poate sa le dea raspunsul potrivit e Dumnezeu. Trei persoane din aceea familie au ingenuncheat si au zis ca de acum vor sa il urmeze pe Isus cu orice pret.
Pentru mine a fost ceva nou si deosebit de incurajator. De cele mai multe ori eu nu am timp sa stau de vorba cu oamenii din cauza volumului ridicat de oameni care au nevoie de ajutorul meu medical. Deobicei eu lucram si 2-3 persoane stateau afara si vorbeau cu cei care asteapta sa intre la cabinet. Dar de data asta Dommul mi-a dat ocazia asta si am ramas uimit de puterea lui Dumnezeu. Probabil pana acuma ne lipsea si curajul dar si suntem constienti ca suntem foarte limitati si de limba, aici majoritatea vorbesc doar dialectul din zona, foarte putini stiu destul de bine portugheza.
In zilele care am fost plecati cu clinica, ne faceam probleme de David si cine si cum se va ocupa de el. Ne ingrijoram ca pentru el o sa fie prea mult si ca nu o sa reziste. Dar nu a fost asa. Zeci de copii din zona au venit sa se joace cu el (fara sa ii chemam noi). Erau curiosi sa vada cum arata un copil alb si sa il atinga si sa se joace cu el. Pentru David a fost cel mai bun lucru ce ii se putea intampla. Aici in baza nu are decat 2 prieteni, care desori lipsesc pentru ca sunt plecati in diferite locuri. Nu am avut nici o problema, copii se jucau impreuna, David era in culmea fericirii. Ne dam seama ca ii lipseste sa vada alti copii de varsta lui cu care sa se joace. In acelasi tims realizam ca pe langa lipsurile care le are aici, castiga si multe lucruri pentru viitorul lui.
Tot mai multi oameni vin si la clinica mobila si asta ne bucura pentru ca in primul rand vrem sa ajutam oamenii din zona noastra si apoi sa reusim sa ajungem si la altii.
Putem spune ca am avut o luna binecuvantata, la fel ne asteptam sa fie si septembrie.
Rugati-va pentru oamenii de aici, rugati-va pentru guvernul acestei tari. Le intelegem plangerile acestor oameni care sunt in strada, dar in acelasi timp multe tragedii se intampla la genul acesta de rascoale. Si noi am avut oameni din afara tarii care s-au rugat ani de zile pentru noi ca sa scapam de comunismul din Romania, la fel trebuie sa facem si noi.
Cu drag,
Cristi, Monica si David Osan
