“Daca traiesti pentru lumea ce va sa vie, o primesti pe aceasta in schimb; dar daca traiesti numai pentru aceasta lume le pierzi pe amandoua.” C. S. Lewis

Pentru mozambicani viata pe zi ce trece e tot mai grea. Preturile la mancarea de baza (orez si grau) au crescut in cateva zile cu 50%. Pana acuma mancau doar ce avea in gradina plus paine sau orez. Acum isi vor permite foarte greu sa isi mai cumpere ceva. Avem de multe ori oameni care vin la noi si insista sa cumparam un pumn de legume de la ei doar ca sa poata sa isi cumpere sare pentru mancare. Chiar daca nu avem nevoie atunci pe moment de ce ne vind, de multe ori cumparam doar ca sa ii ajutam.
Pentru ca preturile au crescut asa de mult, Mozambique trece printr-o perioda foarte dificla. Incepand de miercuri, in mai multe orase de aici, au iesit mii de oameni in strada ca sa ceara guvernului sa ii ajute cumva in a scadea preturile la loc, ca sa isi permita sa manance macar. Au primit in loc de ajutor gloante de cauciuc si gloante adevarate. In 2 zile de confruntari sunt 10 morti confirmati si peste 400 de raniti. Politia din capitala Maputo, dupa ce si-au terminat gloantele de cauciuc au trecut la munitie de razboi – asa se explica decesul a cel putin 10 persoane. Se pare ca saptamana asta va fi la fel de tensionata, dar e de inteles pentru ca oamenii sunt disperati.
Noi in schimb incercam sa ne concetram si incercam sa ajutam in continuare cu ce putem. Aveam programate 2 iesiri cu clinica mobila in august, dar o saptamana de ploaie ne-a oprit sa mergem in prima deplasare. Am reusit doar la sfarsitul lui August sa iesim in o zona la 100 KM de noi (Muanza).
Cred ca iesirea care am avut-o acuma a fost lucrul la care visam de ani de zile ca si familie: sa ajutam cat mai multi oameni cu darul pe care Dumnezeu ni la dat. Am avut vreme buna, am avut pacienti care au venit sa ne ceara ajutorul si mai important decat orice impreuna cu echipa care am avut-o cu noi am reusit sa vorbim cu destul de multi oameni despre mantuire. Pentru ca am avut o zi in care dupamasa nu au venit foarte multi la clinica, am reusit sa ies si eu putin ca sa vad si altceva decat peretii cabinetului. Am reusit sa vorbesc cu o familie (cu ajutorul traducatorului care le stia dialectul) care era foarte prinsa in vrajitoarie si tot felul de lucruri mizerabile. Am stat si am vorbit cu ei destul de mult timp si am experimentat ceva deosebit. La un moment dat nu stiam ce sa le zic oamenilor care erau in fata mea si am inchis ochii pentru cateva secunde sa ma rog si sa ii cer lui Dumnezeu cuvintele potrivite. Si am primit raspunsul prin care Dumnezeu imi spunea ca nu trebuie sa ma ingrijorez ce sa spun, pentru ca El o va face. Cand am terminat rugaciunea – Domnul a inceput sa vorbeasca. Parca dintr-o data nu am mai avut nici o teama si nimic nu ma mai oprea in a discuta lucrurile cele mai potrivite pentru situatia in care era aceasta familie. Am vazut cum ascultau cu atentie toate cuvintele ce le ziceam si cum isi dadeau seama ca au gresit si ca trebuie sa arunce toate lucrurile care sunt inchinate diavolului. La sfarsitul discutiei i-am incurajat sa isi schimbe viata radical si sa invete sa traiasca pentru vesnicie. Le ziceam ca a avea vesnicia imrepuna cu Isus, trebuie sa scape de toate obiceiurile gresite si orice incercare ar venii peste ei sa stie ca singurul care poate sa le dea raspunsul potrivit e Dumnezeu. Trei persoane din aceea familie au ingenuncheat si au zis ca de acum vor sa il urmeze pe Isus cu orice pret.
Pentru mine a fost ceva nou si deosebit de incurajator. De cele mai multe ori eu nu am timp sa stau de vorba cu oamenii din cauza volumului ridicat de oameni care au nevoie de ajutorul meu medical. Deobicei eu lucram si 2-3 persoane stateau afara si vorbeau cu cei care asteapta sa intre la cabinet. Dar de data asta Dommul mi-a dat ocazia asta si am ramas uimit de puterea lui Dumnezeu. Probabil pana acuma ne lipsea si curajul dar si suntem constienti ca suntem foarte limitati si de limba, aici majoritatea vorbesc doar dialectul din zona, foarte putini stiu destul de bine portugheza.
In zilele care am fost plecati cu clinica, ne faceam probleme de David si cine si cum se va ocupa de el. Ne ingrijoram ca pentru el o sa fie prea mult si ca nu o sa reziste. Dar nu a fost asa. Zeci de copii din zona au venit sa se joace cu el (fara sa ii chemam noi). Erau curiosi sa vada cum arata un copil alb si sa il atinga si sa se joace cu el. Pentru David a fost cel mai bun lucru ce ii se putea intampla. Aici in baza nu are decat 2 prieteni, care desori lipsesc pentru ca sunt plecati in diferite locuri. Nu am avut nici o problema, copii se jucau impreuna, David era in culmea fericirii. Ne dam seama ca ii lipseste sa vada alti copii de varsta lui cu care sa se joace. In acelasi tims realizam ca pe langa lipsurile care le are aici, castiga si multe lucruri pentru viitorul lui.
Tot mai multi oameni vin si la clinica mobila si asta ne bucura pentru ca in primul rand vrem sa ajutam oamenii din zona noastra si apoi sa reusim sa ajungem si la altii.
Putem spune ca am avut o luna binecuvantata, la fel ne asteptam sa fie si septembrie.
Rugati-va pentru oamenii de aici, rugati-va pentru guvernul acestei tari. Le intelegem plangerile acestor oameni care sunt in strada, dar in acelasi timp multe tragedii se intampla la genul acesta de rascoale. Si noi am avut oameni din afara tarii care s-au rugat ani de zile pentru noi ca sa scapam de comunismul din Romania, la fel trebuie sa facem si noi.
Cu drag,
Cristi, Monica si David Osan

Consiliului pastoral al Convenției Penticostale a Românilor din SUA și Canada

Iubiți frați în Domnul,

Harul şi pacea să vă fie înmulţite prin cunoaşterea lui Dumnezeu şi a Domnului nostru Isus Hristos! Fie ca prin călăuzirea Duhului, Mireasa de pe Pământ să grăbească venirea Mântuitorului.

Ştiu că apariţia cărţii Răscumpărarea memoriei preocupă pe mulţi dintre credincioşii penticostali români, atât în ţară cât şi în Diaspora. Nu este ușor şi nici plăcut să fim sinceri cu trecutul mişcării de care cu toţii suntem atât de ataşaţi sufleteşte. De aceea reacţiile faţă de apariţia cărţii sunt dintre cele mai diverse şi în mare parte le înţeleg şi le consider normale. Suntem puşi faţă în faţă cu o istorie tumultuoasă dar care ne-a fost prezentată în ultimele două decenii într-o versiune nerealistă şi incompletă. Un laureat al premiului Nobel, americanul William Faulkner, spunea că istoria nu moare niciodată, nici măcar nu trece vreodată la timpul trecut. Într-adevăr, o istorie pe care nu avem curajul să o cunoaștem, să ne-o asumăm şi să o răscumpărăm, în lumina Scripturii, rămâne o povară greu de purtat pentru generaţiile ulterioare.

Nu mă adresez dumneavoastră pentru a încerca să vă conving de justeţea şi necesitatea acţiunii mele. Atât în carte, cât şi pe blogul care a anunţat publicarea cărţii, mi-am prezentat motivele pentru care am decis să scriu cartea şi continui să cred că numai adevărul ne poate face liberi. Adevărul este o terapie dureroasă, dar necesară.

Vă adresez acest mesaj din trei motive:

1. Cel dintâi este acela de a vă atrage atenţia asupra momentului istoric pe care îl parcurge mişcarea penticostală românească de pretutindeni. Criticii oneşti ai cărţii au spus că este pentru prima oară când un cult are posibilitatea să stea faţă în faţă cu propriul trecut pe baza unor documente şi a unei analize riguroase a perioadei comuniste. Cartea Răscumpărarea memoriei a prezentat informaţii şi documente inedite, dar dumneavoastră sunteţi cei care veţi face istorie în aceste zile prin răspunsul dumneavoastră. Cu alte cuvinte, reacţia dumneavoastră faţă de trecutul nostru va face istorie, fie în direcţia adevărului, fie prin ocultarea acestuia. De aceea îndemn pe fiecare să se călăuzească după cuvintele apostolului Pavel: „Caut eu oare, în clipa aceasta, să capăt bunăvoinţa oamenilor, sau bunăvoinţa lui Dumnezeu? Sau caut să plac oamenilor? Dacă aş mai căuta să plac oamenilor, n-aş fi robul lui Hristos.” (Galateni 1:10) Amintiţi-vă că în istoria noastră au fost adunări generale, consilii pastorale şi comitete care luat decizii pe care astăzi le regretăm. Mă rog să puteți scrie o istorie de care să vă aduceţi aminte fără regrete voi şi urmaşii voştri.

2. În al doilea rând, vă îndemn să nu lăsaţi ca discuţia despre trecut să fie redusă la situaţia şi faptele câtorva oameni. Misionarul metodist Tobias Gibson spunea că oamenii mici vorbesc despre alţi oameni, oamenii medii vorbesc despre lucruri, iar oamenii mari vorbesc despre idei. Puţini au fost conducătorii care au înţeles că realităţile istorice prezentate în carte au o importanţă mai mare decât identificarea unor colaboratori ai regimului comunist. Cei 45 de ani de comunism s-au soldat cu mutaţii în ADN-ul nostru moral şi spiritual, în gândirea şi capacitatea noastră de a judeca, în structurile şi formele pe care noi le-am folosit, în abilitatea noastră de a gândi liber şi fără prejudecăţi. Aceste aspecte ar trebui să ocupe cea mai mare parte a discuţiilor unor lideri spirituali care văd mai departe decât prezentul cenuşiu. Cu durere constat că mulţi lideri au vederea atât de îngustă, încât şi-ar dori să discute doar despre oameni, fără să recunoască faptul că toţi am fost atinşi de comunism şi suferim într-o anumită măsură efectele acestuia. Lupta noastră are de-a face cu plăsmuirile şi izvodirile Diavolului, iar acestea nu pot fi observate şi nimicite decât de oameni duhovnicești. „Noi răsturnăm izvodirile minţii şi orice înălţime, care se ridică împotriva cunoştinţei lui Dumnezeu; şi orice gând îl facem rob ascultării de Hristos.” (2 Cor. 10:5).

3. În final, vreau să vă mai semnalez faptul că am observat că şi atunci când discuţia vizează persoane (desigur, studiul istoriei se suprapune inevitabil cu studiul personalităţilor şi al caracterului acestora), reacţia multor persoane nu urmează calea biblică pentru câştigarea victimelor sistemului diabolic. M-am străduit să rostesc adevărul cu sensibilitatea unui păstor, din dragoste pentru Biserica pe care o slujesc cu pasiune. Îi îndemn pe toţi cei care vor lua parte la discuţiile despre colaboratori să îşi cerceteze inima cu multă atenţie, pentru ca nu cumva să lucreze din dorinţa de răzbunare, de a plăti poliţe sau de a se înălţa ei pe locul celor care au un trecut sumbru. „Fraţilor, chiar dacă un om ar cădea deodată în vreo greşeală, voi, care sunteţi duhovniceşti, să-l ridicaţi cu duhul blândeţii” (Galateni 6:1). Arătaţi-le celor care au conştiinţa încărcată calea spre restaurare şi conduceţi-i pe ea, fără să faceţi însă compromisuri în funcţie de interesele de moment: „Căutaţi să mântuiţi pe unii, smulgându-i din foc; de alţii iarăşi fie-vă milă cu frică, urând până şi cămaşa mânjită de carne” (Iuda 23).

Reacţia noastră faţă de istorie este testul ataşamentului nostru faţă de adevăr. După cum spunea gânditorul creştin G. K. Chesterton, „dacă greşim cu privire la trecut, neîndoielnic vom rata şi viitorul.”

În slujba lui Hristos,

Păstor, Vasilică Croitor

Medgidia, 2 septembrie 2010

Sesiunea de patru zile este deschisa pentru toti fotografii care doresc sa exerseze noi tehnici de fotografie in compania altor amatori si profesionisti.

Coordonatorul workshop-urilor este April Gagliano Cullett si Davina Cherie Sims.

Dintre tematicile abordate amintim: fotografie de bebelusi si copii, fotografie de studio, portret, decoruri, tehnici de marketing etc.

Sesiunile se vor desfasura in sala din spate a cafenelei Cafeneux, str. Nicolae Jiga nr 25, in fiecare dupa masa de la orele 18:00.

Taxa de participare pentru worshop este de 50 de lei.

Tabăra se adresează fotografelor, amatoare sau profesioniste. Sunteţi invitate să petreceţi trei zile intense de fotografie în mijlocul naturii, la pensiunea „Casa Olarului” din Baia Sprie.

Coordonatorul programului şi a worksho-urilor este April Gagliano Cullett si prietena ei, Davina Cherie Sims.
Tematica principala va fi fotografie de bebelusi si copii.Cele care aveti copii puteti sa ii aduceti sa ii avem de model. Nu se percepe taxa pentru copiii pana in 5 ani.

Costul taberei este de 300 de lei, în care sunt incluse cazare şi două mese pe zi.

În funcţie de cereri şi confirmări, se va organiza transport din Oradea, cu plecare duminică în jurul orei 16:00. Transportul nu este inclus în preţul menţionat mai sus.

Pentru detalii şi confirmări puteţi să mă contactaţi la
Tel: 0723 89 22 46
Emma

Am fost anunțat de către patru persoane că se încearcă discreditarea proiectului RM prin inducerea în eroare a cititorilor de pe blog. Arsenalul de manipulări este destul de divers. Că o fi o legătură între aceste atacuri sau nu, mai puțin contează. Cei care au fost o viață întreagă specialiști în dezinformări nu se pot izbăvi din obiceiurile lor, însă sunt cam depășiți când apelează la tehnica secolului al XX-lea. Am observat la început că IP-urile lui Nelly și Michelle erau identice, la fel cum și Alexandra a recunoscut din mesajul respectiv că nu aș putea să fiu eu autorul.

Iată 4 situații în care i-am prins cu mâța în sac pe cei care vor să arate că sunt mulți și foarte supărați de apariția cărții.

1. Persoana care a scris sub numele Nelly, folosind chiar un limbaj injurios, este de fapt un impostor/o impostoare. Iată ce spune adevărata Nelly Johnson:

Frate Vasilica,
Ar fi bine sa va cereti iertarea pentru acuzatiile facute pe blog despre mine (Nelly si Michelle). Nu stiu cum ati ajuns la concluzia ca mesajele lasate de “You need Help” a fost trimise de noi. Esti foarte gresit si asi dorii sati ceri iertare public, pe sit si sa-ti retragi comentul de pe blog.  Nu sari la concluzii bazat doar pe pure speculatii.
Va multumesc,
Nelly Johnson

2. La fel spune și Michelle Dume:

Ma numesc Michelle Dume si locuiest in Portland Or. Simt nevoia sa va scriu un mesaj personal pentru ca sint foarte ranita in urma unor acuzatii facute la adresa mea pe blog din partea ”rascumpararea memoriei”. Am primit ieri un telefon de la o prietena care-mi spunea sa intru pe blog la autor si sa citesc un mesaj lasat de “rascumpararea memoriei” in dreptul meu. “Rascumpararea memoriei” ma acuza pe mine si cumnata mea Nelly Johnson ca ne-am asumat o noua identitate si ”am inceput sa lasam mesaje pe blog sub numele “you need help” cu speranta ca daca strigam mai tare lumea ne va auzi”. Vreau sa va spun in numele D-lui caci mesajele lasate de “you need help”  nu au venit din partea noastra, nu inteleg cum ati ajuns la concluzia aceasta si bazat pe ce dovezi. Faptul ca am ales sa stam alaturi de pastorul nostru si sa-l sprijnim in rugaciuni in vremuri ca acestea, nu inseamna ca avem ceva personal cu dvs. autorul acestei carti. Va respectam ca frate in D-l si nu am putea sa numim pe nimeni “sick”. Va rog frumos sa luati legatura cu cei de la “rascumpararea memoriei” si sa le spuneti ca ii rugam frumos sa-si retraga commentul . Va multumim si D-l sa va binecuvinteze. Astept rezolvarea problemei si un raspuns din partea dvs. Cred ca ne intelegeti, sintem mame la 5 copii, si nu am vrea ca sa fim invinuite pentru faptele altora. GB. multa pace.

3. Altcineva a postat mesaje în numele lui David Șalar:

Vasilica, cineva mi-a folosit identitatea pentru a posta un video cu Beni Zagreanu preaching, how could that happen?

4. Pe un alt site, cineva a încercat să posteze un comment, folosind în mod fraudulos identitatea mea:

Buna seara. Am primit mai jos, pe blogul meu, niste comentarii care presupun ca apartin aceleiasi persoane. Comentariielle sunt in dreptul articolului in care anuntam aparitia cartii Rascumpararea Memoriei. Unul dintre ele este semnat cu numele blogului dvs. Ceea ce mi se pare lipsit de etica. Deasemenea adresele IP sunt false, dar se invart in jurul Portlandului. http://alaxandra.wordpress.com

Este  o chemare din partea lui Dumnezeu pe care am auzit-o si am raspuns impreuna : am ales sa fim treizeci si noua de pelerini pentru 4 zile si am cautat fata lui Dumnezeu, vocea Lui si darurile Lui. Ne-a surprins din nou asa cum o face EL mereu, era clar si eram fara rezerve convinsi ca fiecare dintre noi venise cel putin cu treizeci si opt de daruri vii descoperite  din prima seara si fiecare e un dar special.  Am ales cate  unul ca sa-l cunoastem bine si l-am prezentat. Eram daruri unii pentru ceilalti.

Ne-a invitat la slujire si ne-am slujit unii pe ceilalti, ne-a vobit si L-am auzit clar, ne-am studiat temperamentele, caracacterul, darurile ca sa vedem ce am primit noi pentru folosul celorlalti, am pus timp special sa ne apropiem de El si El s-a apropiat de noi, L-am descoperit in frumusetea locului si in dulceata fructelor, vreme superba, copiii minunati, nici un incident, nici o problema, El era in control.

O singura concluzie unanima : Slava e doar a LUI !

PS: data viitoare as vrea sa vii si tu!

Pastor Cornel Caba

Retreat 2010 Buteni – scurt rezumat

Scopuri declarate:

-      Timp dedicat pentru a vorbi cu Dumnezeu

-      Timp dedicat pentru a asculta ce are Dumnezeu de zis

-      Timp dedicat pentru un prieten nou

-      Timp dedicat pentru slujire practica

-      Timp dedicat pentru a descoperi darul si locul meu de slujire in biserica.

Romani 12:1

Va indemn dar, fratilor, pentru indurarea lui Dumnezeu, sa aduceti trupurile voastre ca o jertfa:

–      Vie,

–      Sfanta,

-      Placuta lui Dumnezeu: acesta va fi din partea voastra o slujba duhovniceasca.

Jertfa adevarata vine din pregatirea ei. Trebuie sa fie sfanta, adica perfecta, excelenta. O jertfa placuta lui Dumnezeu: ex. Abel si Cain, diferenta aparuta intre cei doi frati a fost atitudinea in pregatirea jertfei.

Romani 12:2

Sa nu va potriviti chipului veacului acestuia, ci sa va prefaceti, spre inoirea mintii…

Prefaceti = transformati

Ex. 5kg de fier pot fi:

-      5$, costul a 5kg de fier

-      10$, costul ce revine potcoavelor facute din 5kg de fier

-      350$, costul acelor fabricate din 5kg de fier

-      250000$, costul arcurilor de ceas fabricate din 5kg de fier.

Romani 12:3

… sa nu aiba despre sine o parere mai inalta

decat se cuvine, ci sa aiba simtiri cumpatate …

potrivit cu masura de credinata, pe care a impartit-o Dumnezeu fiecaruia.

Dumnezeu nu face un lucru decat in momentul in care , slava ii apartine in totalitate. Ex. 1Samuel 4-6. Slava este a lui Dumnezeu, deci sa nu il folosim ca ‘as din maneca’.

Darurile spirituale, un dar are instructiuni doar pentru ceilalti.

-      Phanerosis 1Corinteni 12:7-10, sunt daruri de manifestare

-      Domas Efeseni 4:11-13, sunt daruri de lucrare, sau functii.

-      Charisma Romani 12:6-8, sunt daruri motivationale.

In cadrul seminarului am abordat unele aspect legate de caracter si s-a incercat pe baza unui chestionar de personalitate sa se identifice temperamental fiecarui participant. Este extrem de important ca atunci cand folosim aceste lucruri sa ne lasam calauziti de Duhul Sfant si sa avem un singur scop: glorificarea lui Dumnezeu.

Dumnezeu ne-a creat ca niste fiinte unice cu calitati, slabiciuni, limitari dar si deficient de caracter. Important este cum abordam aceste componente ale personalitatii noastre.

Cateva de definitii, dupa Andy Seidel:

-      Calitati: insusiri pe care ni le-a dat Dumnezeu si care permit sa ne aducem o contributie unica si semnificativa la realizarea scopului Sau cu lumea. Aceasta se realizeaza prin a-L sluji pe El si a le sluji altora. Aceste calitati pot fi daruri spiritual sau calitati innascute. Ele pot fi de asemena abilitati dobandite in urma unor exersari indelungate.

-      Slabiciuni: sunt capacitate pe care le avem si care, din diferite motive sunt inactive. Ele sunt probabil daruri spirituale de care nu ne dam seama sau talente natural nedezvoltate. Daca li se acorda atentia si ingrijirea necesara, ele se pot transforma in calitati. Ex. Este posibil ca o persoana sa aiba darul invatarii altora fara ca vreodata sa fi facut ceva pentru a-l dezvolta. Cu o pregatire adecvata, darul sau de invatare poate devein ceva deosebit de efficient.

-      Limitari: sunt pur si simplu acele calitati, care ne lipsesc. Ele sunt masurate prin darurile spirituale pe care Dumnezeu nu ni le da sau prin talentele pe care nu le avem. Indiferent cat de mult ne straduim sau cat de sustinut lucram, intotdeauna vor fi lucruri pe care nu le vom face bine niciodata.

Epitaful de pe piatra de mormant a unui negativist:

Nu privi…                 …s-ar putea sa vezi;

Nu asculta…             …s-ar putea sa auzi;

Nu gandi…                …s-ar putea sa afli;

Nu lua hotarari…      …s-ar putea sa gresesti;

Nu umbla…               …s-ar putea sa te impiedici;

Nu alega…               …s-ar putea sa cazi;

Nu trai…                 …s-ar putea sa mori.

1Petru 4:10-11(ntr)

Ca niste buni administrator ai harului felurit al lui Dumnezeu, fiecare sa slujeasca pe altii potrivit cu darul pe care l-a primit! Daca cineva vorbeste, sa vorbeasca cuvintele lui dumnezeu! Daca cineva slujeste, sa slujeasca dupaputerea pe care o da Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu sa fie slavit in toate, pein Isus Cristos, a Caruia este slava si puterea , in vecii vecilor! Amin.

Cristina Mos

Poze din tabara

sursa: www.rascumparareamemoriei.wordpress.com

Am primit de la păstorul Petrică Lascău acest articol pe care îl consider relevant pentru discuțiile purtate până acum pe blog.

Mult stimate frate Luca,

Am primit cărţile pe care intenţionezi să le publici sub titlurile Evanghelia după Luca, respectiv Faptele apostolilor. Apreciez foarte mult încrederea pe care mi-o acorzi de a revizui aceste manuscrise înainte ca ele să vadă lumina tiparului.

Mărturisesc că sunt deosebit de impresionat de munca uriaşă pe care ai făcut-o, cercetând arhivele imperiale, de interviurile luate martorilor oculari şi de sintetizarea datelor culese de tine, în legătură cu evenimentele care stau la baza credinţei noastre. Indiscutabil, adevărurile puse de tine pe pergament vor încuraja credinţa multora şi vor răspândi până la marginile pământului Vestea Bună a mântuirii prin jertfa Domnului Isus Cristos.

Îmi permit, ca prieten, să fac câteva observaţii lucrărilor tale, într-o chestiune care pare secundară, dar care poate produce efecte nebănuite. Este vorba de cazul trădării lui Iuda Iscarioteanul. Cred că ar trebui să analizezi mai îndeaproape raţionamentul care a stat în spatele deciziei tale de a publica detaliile acestui caz atât de nefericit. Mă gândesc la câteva lucruri de care cărţile tale nu ţin cont, lucruri pe care le voi enumera mai jos. Bine ai face dacă le-ai lua în considerare înainte ca forma finală a cărţii tale sa vadă lumina tiparului.

1. Iuda este acum un om mort. Încet, încet se aşterne uitarea peste numele şi faptele lui mizerabile. Crezi că mai are importanţă pentru el să se dezvăluie detaliile acestei trădări ruşinoase? Soarta lui este în mâinile lui Dumnezeu şi nu mai putem face nimic în legătură cu ea. Ce rost mai are sa vorbim de morţi? „De morţi… numai de bine”… nu-i aşa?

2. Mă gândesc că lucrările tale vor ajunge să fie traduse în mai toate limbile imperiului. Cum vor interpreta alte neamuri acest adevăr atât de dureros despre începutul credinţei noastre? Nu se va ştirbi din prestigiul crezului nostru, dacă alegerea lui Iuda între cei doisprezece apostoli va fi interpretată ca o lipsă de discernământ a Domnului Isus în alegerea ucenicilor Săi? Cum vor interpreta păgânii acest adevăr stânjenitor, anume că unul dintre cei doisprezece stâlpi ai credinţei noastre era un colaborator tăinuit al sistemului anticristic care L-a răstignit pe Mântuitorul? Ar trebui să te gândeşti la imaginea pe care cărţile tale o vor crea, despre noi, ca popor, în mintea altor popoare şi culturi.

3. Ar trebui luată în calcul şi tânăra generaţie, copiii noştri. Ce impresie va crea lucrările tale în mintea lor atât de fragilă? Ce vor spune de credinţa noastră, dacă unul dintre stâlpii ei a fost un colaborator al imperiului şi al preoţimii corupte? Ce respect vor mai avea ei pentru înaintaşii credinţei noastre? Nu se vor poticni oare şi nu le vom da astfel motive să abandoneze credinţa părinţilor lor?

4. Dacă ne gândim numai şi omeneşte, Iuda are şi el o familie: soţie şi copii, care sunt extrem de afectaţi emoţional de destinul tragic al soţului şi tatălui lor. Cred că povestea şi detaliile trădării lui Iuda vor deschide noi răni în inima devastată de durere a copiilor, care vor vedea acum, negru pe alb, din cărţile tale, faptele lui. N-ar trebui oare să le menajam pe aceste suflete care au suferit deja atât de mult? Poate ca ar trebui să ţinem cont şi de aceste implicaţii sentimentale ale scrierilor tale asupra descendenţilor lui Iuda.

5. Iuda a fost casierul grupului de ucenici şi cred că a fost ales tocmai pentru mintea sa organizată şi pentru grija faţă de banii comuni. A fost un om econom şi a condamnat risipa, cu toate că sunt indicii că mai lua uneori din pungă pentru interese personale. Cu siguranţă, există mulţi oameni pe care Iuda i-a ajutat financiar din resursele ucenicilor. Oamenii aceştia vor crede cu greu realitatea informaţiilor tale. Se ştie că Iuda a fost un bun patriot. Cred că a ajutat pe unii să scape de persecuţiile imperiului roman. A făcut şi lucruri bune la viata lui. Poate că nu este corect să fie amintită doar fapta aceasta atât de dezgustătoare, fără să fie pomenite, în egală măsură, şi faptele sale bune.

6. Relatarea ta referitoare la trădarea lui Iuda va da apă la moară celorlalte culte din ţară, care şi aşa nu văd cu ochi buni religia noastră. Vrând-nevrând, suntem în competiţie cu ele. Ce vor spune atunci când vor citi în cărţile tale că printre fondatorii credinţei noastre au fost oameni care au trădat cauza noastră şi l-au vândut autorităţilor pe Domnul nostru Isus Cristos, pentru 30 de arginţi? Nu ne vom discredita şi mai mult în ochii lor?

Dragă Luca! Observaţiile mele, pe care le împărtăşesc şi alţii, nu sunt neapărat cele mai profunde şi, poate că nu cuprind toate obiecţiile posibile cu privire la relatarea acestui caz. Poţi ţine cont de ele sau nu. Oricum, tu vei decide ce scrii în cartea ta. Bunul nostru Tată ceresc să te lumineze în finalizarea acestui proiect atât de important!

Cu mult drag, prietenul tău,

Nicodim

Cristi G:

Alin M:

Cornel C:

Imagini din Mozambique.