Noutati din Mozambique

“Daca traiesti pentru lumea ce va sa vie, o primesti pe aceasta in schimb; dar daca traiesti numai pentru aceasta lume le pierzi pe amandoua.” C. S. Lewis

Bucuria noastră este imensă în a vă scrie câteva cuvinte despre primii pași din lucrarea pe care El o face prin noi în Mozambique. Cu siguranță nu au fost ușori și au fost lenți dar scopul nostru e sa aducem gloria Lui in acest loc. Înainte de a porni spre Africa v-am scris să vă rugați pentru David și pentru călătoria care urma să o facem. Și vreau să vă mulțumesc pentru că ați răspuns chemări, asta s-a văzut din faptul că el a rezistat cel mai bine drumului. Prima minune a fost că toate bagajele au ajuns la timp, de obicei întârzie aproximativ1-3 săptămâni. Am fost fericiți dar în același timp emoționați pentru că deja începea să se vadă sărăcia din Africa. Începeau să apară clădirile care nu erau atinse de vopsea de zeci de ani, toate de un negru deprimant. Căldură, umiditate crescută, sărăcie, cu asta ne-a așteptat Beira (orașul în care am aterizat). Singura bucurie era întâlnirea cu parte din echipa de misionari Afrika wa Yesu. In primele 2 zile am experimentat ce înseamna să mănânci foarte puțin și atunci doar pe ce reușeai să pui mâna. David refuza să mănănce, apa o consuma doar după lungi insistențe, transiprația curgea în continuu pe noi și simțeam deja că suntem epuizați. Prima noapte a fost cea mai grea dintre toate: o cameră mică, scorojită, plină de țânțari, căldură, gălăgie. David plângea, cocoș care și-a început recitalul de la 2 noaptea și a tot cântat până la 7 dimineața. A fost noaptea în care am fost puși la încercare. Era prima noapte pentru noi în Africa, dupa o zi în care tot ce vedeai era deprimant. A fost o noapte cu multe întrebări, cu lacrimi, dar ne așteptam din România sa fie așa. Știam ca Dumnezeu este cu noi, dar parcă nu îi simțeam prezența. A doua zi, la fel, o zi plină, cu bagaje după noi, cu un drum de 5 ore făcut prin junglă noaptea, copil obosit dar care rezista ca un erou, mașină veche, drum groaznic, pană de cauciuc în mijlocul pădurii noaptea, lilieci care treceau pe deasupra capului nostru când schimbam roata…….

Într-un final am ajuns la baza din Inhaminga. Echipa de aici a facut eforturi imense ca locul unde vom sta să arate acceptabil…..si au reușit. Avem minimul necesar: un pat, masă, aragaz și curent electric (introdus doar de cateva luni de zile aici). Casa arată acceptabil pentru a sta în ea, dar foarte departe de ce înseamnă confort pentru majoritatea românilor. Oricum faptul că avem un acoperiș prin care nu trece ploaia și pereți prin care nu intră orice animal, este mai mult decât o minune aici. Probabil 95% din populație nu se bucură de așa ceva în Mozambique. Majoritatea trăiesc în colibe de paie, înghesuiți câte 4-5 persoane în o cameră de 2/3m. Cînd plouă apa le intră în casă și orice vietate de genul: șobolani sau șopârle au acces liber în colibele lor.

Echipa de misionari de aici e extraordinară. Majoritatea sunt tineri, gata să facă orice pentru a da din bucuria mântuirii și altor oameni. În total acum în aceasta zonă suntem 14 misionari plus 3 copii. După cum li se adresează oamenii din zonă și de respectul pe care îl primesc din partea lor ne-am dat seama din primele momente că ceea ce fac ei aici are un impact imens. Cu orice om te întâlnești aici, dacă îi recunosc imediat le zâmbesc și îi salută…..și nu e greu de recunoscut un misionar in Africa. E aproape imposibil să te acomodezi aici în totalitate. Dar poți să încerci să accepți că se poate trăii și dacă nu ai sticlă în ferestre, sau chiar dacă găsești în casa cel puțin 3 șopârle, sau chiar dacă păianjenii intră în casă când vor ei, sau chiar dacă îți spune “Bună dimineața” un scorpion (îl aveți în imaginea din dreapta pe cel care ne-a vizitat pe noi). Cu siguranță nu sunt lucruri “confortabile” dar fac parte din peisajul african. Orice fel de insectă de aici parcă este la supradimensiune și singurele sfaturi care ni s-au dat înainte de a ne instala au fost: căutați bine sub pat și în pat înainte de a va pune în el, scuturați-vă tot timpul încălțamintele înainte de a le lua și orice mișcă în casă trebuie să…. piară. Nu sună foarte încurajator, dar te obisnuiești cu ele, asta e parte din bucuria de a fi misionar. Oamenii de aici sunt extraordinari. Am început să îi vizităm la bisericile din junglă și la casele lor. Prima dată cand am fost la biserică un copil a stat aproape 20 minute doar cu privirea fixată la fața mea, fără să se miște. Probabil eram prea alb și prea mare pentru limitele care le înțelegea el. Închinarea oamenilor în fața lui Dumnezeu: plină de libertate, de dragoste și de mulțumire pentru Dumnezeu. Nu este nici o regulă de cum să te bucuri, rugăciunea e din toată inima și nu se rușinează de cel de lângă ei. Este dincolo de tot ce înțelegeam noi până acum despre închinare liberă. Ne simțeam pitici în credință, simțeam că noi am venit să fim schimbați aici și nu invers. Este incredibil să vezi oameni care zi de zi aduc apă de la 8-9 km, oameni care zeci de ani mănâncă doar mămăligă (și asta când o au), oameni care atunci când se îmbolnăvesc știu că pot cere doar de la Dumnezeu ajutor și să ii vezi că îi mulțumesc lui Cristos pentru purtarea lui de grijă. Eu am rămas mut și mărturisesc că nu am putut în acele momentele să zic și eu “Amin”. Domnul are de lucru în primul rând la inima noastră ca și familie, apoi abia vom putea și vorbii altora despre dragostea lui.

Încet, încet am pornit și lucrul la cabinetul care îl avem aici. Încet pentru că a trebuit curățat, dezinfectat, iar oficial până la recunoașterea studiilor noastre aici, nu puteam lucra. Dar am pornit totuși lucrul după o aprobare verbală a unei oficialități de la spitalul local. Aici totul se mișcă foarte lent, aprobarea pentru actele noastre ar putea dura luni de zile. Ăsta e un motiv serios de rugăciune pentru următoarele săptămani.

Rugați-vă pentru noi în continuare:

- ca protecția Lui să fie tot timpul peste noi

- actele noastre să fie definitivate cât mai repede, pentru a putea ieșii cu clinica mobilă

- pentru învățarea limbii.

Mulțumim pentru că sunteți parte a acestei misiuni.

Pentru sprijin financiar: Conturi deschise la Banca Transilvania,Oradea

Nume: OSAN-BUMBA MARIN-CRISTIAN

Cont LEI: RO93 BTRL 0050 1201 A123 28XX

Cont EUR: RO68 BTRL 0050 4201 A123 28XX

Cont USD: RO20 BTRL 0050 2201 A123 28XX

COD SWIFT: BTRLRO22

Date contact: Telefon: 00258828691281 (Mozambique)