Am fost anunțat de către patru persoane că se încearcă discreditarea proiectului RM prin inducerea în eroare a cititorilor de pe blog. Arsenalul de manipulări este destul de divers. Că o fi o legătură între aceste atacuri sau nu, mai puțin contează. Cei care au fost o viață întreagă specialiști în dezinformări nu se pot izbăvi din obiceiurile lor, însă sunt cam depășiți când apelează la tehnica secolului al XX-lea. Am observat la început că IP-urile lui Nelly și Michelle erau identice, la fel cum și Alexandra a recunoscut din mesajul respectiv că nu aș putea să fiu eu autorul.

Iată 4 situații în care i-am prins cu mâța în sac pe cei care vor să arate că sunt mulți și foarte supărați de apariția cărții.

1. Persoana care a scris sub numele Nelly, folosind chiar un limbaj injurios, este de fapt un impostor/o impostoare. Iată ce spune adevărata Nelly Johnson:

Frate Vasilica,
Ar fi bine sa va cereti iertarea pentru acuzatiile facute pe blog despre mine (Nelly si Michelle). Nu stiu cum ati ajuns la concluzia ca mesajele lasate de “You need Help” a fost trimise de noi. Esti foarte gresit si asi dorii sati ceri iertare public, pe sit si sa-ti retragi comentul de pe blog.  Nu sari la concluzii bazat doar pe pure speculatii.
Va multumesc,
Nelly Johnson

2. La fel spune și Michelle Dume:

Ma numesc Michelle Dume si locuiest in Portland Or. Simt nevoia sa va scriu un mesaj personal pentru ca sint foarte ranita in urma unor acuzatii facute la adresa mea pe blog din partea ”rascumpararea memoriei”. Am primit ieri un telefon de la o prietena care-mi spunea sa intru pe blog la autor si sa citesc un mesaj lasat de “rascumpararea memoriei” in dreptul meu. “Rascumpararea memoriei” ma acuza pe mine si cumnata mea Nelly Johnson ca ne-am asumat o noua identitate si ”am inceput sa lasam mesaje pe blog sub numele “you need help” cu speranta ca daca strigam mai tare lumea ne va auzi”. Vreau sa va spun in numele D-lui caci mesajele lasate de “you need help”  nu au venit din partea noastra, nu inteleg cum ati ajuns la concluzia aceasta si bazat pe ce dovezi. Faptul ca am ales sa stam alaturi de pastorul nostru si sa-l sprijnim in rugaciuni in vremuri ca acestea, nu inseamna ca avem ceva personal cu dvs. autorul acestei carti. Va respectam ca frate in D-l si nu am putea sa numim pe nimeni “sick”. Va rog frumos sa luati legatura cu cei de la “rascumpararea memoriei” si sa le spuneti ca ii rugam frumos sa-si retraga commentul . Va multumim si D-l sa va binecuvinteze. Astept rezolvarea problemei si un raspuns din partea dvs. Cred ca ne intelegeti, sintem mame la 5 copii, si nu am vrea ca sa fim invinuite pentru faptele altora. GB. multa pace.

3. Altcineva a postat mesaje în numele lui David Șalar:

Vasilica, cineva mi-a folosit identitatea pentru a posta un video cu Beni Zagreanu preaching, how could that happen?

4. Pe un alt site, cineva a încercat să posteze un comment, folosind în mod fraudulos identitatea mea:

Buna seara. Am primit mai jos, pe blogul meu, niste comentarii care presupun ca apartin aceleiasi persoane. Comentariielle sunt in dreptul articolului in care anuntam aparitia cartii Rascumpararea Memoriei. Unul dintre ele este semnat cu numele blogului dvs. Ceea ce mi se pare lipsit de etica. Deasemenea adresele IP sunt false, dar se invart in jurul Portlandului. http://alaxandra.wordpress.com

sursa: www.rascumparareamemoriei.wordpress.com

Am primit de la păstorul Petrică Lascău acest articol pe care îl consider relevant pentru discuțiile purtate până acum pe blog.

Mult stimate frate Luca,

Am primit cărţile pe care intenţionezi să le publici sub titlurile Evanghelia după Luca, respectiv Faptele apostolilor. Apreciez foarte mult încrederea pe care mi-o acorzi de a revizui aceste manuscrise înainte ca ele să vadă lumina tiparului.

Mărturisesc că sunt deosebit de impresionat de munca uriaşă pe care ai făcut-o, cercetând arhivele imperiale, de interviurile luate martorilor oculari şi de sintetizarea datelor culese de tine, în legătură cu evenimentele care stau la baza credinţei noastre. Indiscutabil, adevărurile puse de tine pe pergament vor încuraja credinţa multora şi vor răspândi până la marginile pământului Vestea Bună a mântuirii prin jertfa Domnului Isus Cristos.

Îmi permit, ca prieten, să fac câteva observaţii lucrărilor tale, într-o chestiune care pare secundară, dar care poate produce efecte nebănuite. Este vorba de cazul trădării lui Iuda Iscarioteanul. Cred că ar trebui să analizezi mai îndeaproape raţionamentul care a stat în spatele deciziei tale de a publica detaliile acestui caz atât de nefericit. Mă gândesc la câteva lucruri de care cărţile tale nu ţin cont, lucruri pe care le voi enumera mai jos. Bine ai face dacă le-ai lua în considerare înainte ca forma finală a cărţii tale sa vadă lumina tiparului.

1. Iuda este acum un om mort. Încet, încet se aşterne uitarea peste numele şi faptele lui mizerabile. Crezi că mai are importanţă pentru el să se dezvăluie detaliile acestei trădări ruşinoase? Soarta lui este în mâinile lui Dumnezeu şi nu mai putem face nimic în legătură cu ea. Ce rost mai are sa vorbim de morţi? „De morţi… numai de bine”… nu-i aşa?

2. Mă gândesc că lucrările tale vor ajunge să fie traduse în mai toate limbile imperiului. Cum vor interpreta alte neamuri acest adevăr atât de dureros despre începutul credinţei noastre? Nu se va ştirbi din prestigiul crezului nostru, dacă alegerea lui Iuda între cei doisprezece apostoli va fi interpretată ca o lipsă de discernământ a Domnului Isus în alegerea ucenicilor Săi? Cum vor interpreta păgânii acest adevăr stânjenitor, anume că unul dintre cei doisprezece stâlpi ai credinţei noastre era un colaborator tăinuit al sistemului anticristic care L-a răstignit pe Mântuitorul? Ar trebui să te gândeşti la imaginea pe care cărţile tale o vor crea, despre noi, ca popor, în mintea altor popoare şi culturi.

3. Ar trebui luată în calcul şi tânăra generaţie, copiii noştri. Ce impresie va crea lucrările tale în mintea lor atât de fragilă? Ce vor spune de credinţa noastră, dacă unul dintre stâlpii ei a fost un colaborator al imperiului şi al preoţimii corupte? Ce respect vor mai avea ei pentru înaintaşii credinţei noastre? Nu se vor poticni oare şi nu le vom da astfel motive să abandoneze credinţa părinţilor lor?

4. Dacă ne gândim numai şi omeneşte, Iuda are şi el o familie: soţie şi copii, care sunt extrem de afectaţi emoţional de destinul tragic al soţului şi tatălui lor. Cred că povestea şi detaliile trădării lui Iuda vor deschide noi răni în inima devastată de durere a copiilor, care vor vedea acum, negru pe alb, din cărţile tale, faptele lui. N-ar trebui oare să le menajam pe aceste suflete care au suferit deja atât de mult? Poate ca ar trebui să ţinem cont şi de aceste implicaţii sentimentale ale scrierilor tale asupra descendenţilor lui Iuda.

5. Iuda a fost casierul grupului de ucenici şi cred că a fost ales tocmai pentru mintea sa organizată şi pentru grija faţă de banii comuni. A fost un om econom şi a condamnat risipa, cu toate că sunt indicii că mai lua uneori din pungă pentru interese personale. Cu siguranţă, există mulţi oameni pe care Iuda i-a ajutat financiar din resursele ucenicilor. Oamenii aceştia vor crede cu greu realitatea informaţiilor tale. Se ştie că Iuda a fost un bun patriot. Cred că a ajutat pe unii să scape de persecuţiile imperiului roman. A făcut şi lucruri bune la viata lui. Poate că nu este corect să fie amintită doar fapta aceasta atât de dezgustătoare, fără să fie pomenite, în egală măsură, şi faptele sale bune.

6. Relatarea ta referitoare la trădarea lui Iuda va da apă la moară celorlalte culte din ţară, care şi aşa nu văd cu ochi buni religia noastră. Vrând-nevrând, suntem în competiţie cu ele. Ce vor spune atunci când vor citi în cărţile tale că printre fondatorii credinţei noastre au fost oameni care au trădat cauza noastră şi l-au vândut autorităţilor pe Domnul nostru Isus Cristos, pentru 30 de arginţi? Nu ne vom discredita şi mai mult în ochii lor?

Dragă Luca! Observaţiile mele, pe care le împărtăşesc şi alţii, nu sunt neapărat cele mai profunde şi, poate că nu cuprind toate obiecţiile posibile cu privire la relatarea acestui caz. Poţi ţine cont de ele sau nu. Oricum, tu vei decide ce scrii în cartea ta. Bunul nostru Tată ceresc să te lumineze în finalizarea acestui proiect atât de important!

Cu mult drag, prietenul tău,

Nicodim

Astăzi de dimineață am găsit un comentariu transmis de fiica păstorului Nicky Pop, mesaj care se găsește în pagina Autor. Fiindcă este un comentariu public, voi oferi răspunsul acesta sub forma unei postări. Numele lui Nicky Pop apare în cartea „Răscumpărarea memoriei” și este foarte disputat acum în SUA, în pragul Convenției de la Atlanta. Păstorii de acolo au decis să îl scoată de pe lista vorbitorilor la Convenție și să îl cheme în fața Consiliului Pastoral al Convenției. Știind că este multă discuție pe această temă, cred că acest schimb de mesaje este util pentru cei interesați.

Citiți în continuare mesajul lui Dia. Menționez că greșelile gramaticale sunt scuzabile, având în vedere că locuiește în SUA de foarte mulți ani. Dedesubt va urma și răspunsul meu.

Multa pace in bisericile si in familiile dumneavostra va doresc in numele Adevarutului Nostru Dumnezeu si Fiu, Isus Christos!

Vreau sa va adresez direct pe toti dumneavostra si defapt voi contacta de urgenta si Cultul Penticostal in Romania, inclusiv, Editura Succeed Publishing, Medgidia, in legatura cu atrocitatilor/acuzarile 100% FALSE aduse impotriva tatalui meu, Nicky Pop. Deasemenea, voi angaja o firma legala de representata pentru asemenea defaimare de caracter.

Eu, sint fiica cea mai mare a lui Fratele Nicky Pop. Ma numesc Dia. In anul 1977, am avut 11 ani, cind la ora 5 dimineata, toata familia a fost sculata din somn de Securiatea Romaneasca. AM FOST PREZENTA! NU POT SA UIT! Eu, si fratele meu de 8 ani, Doru, ne tineam de mina si tremuram. Securitatea zbiera sa “SCOATE-TI COPIII DE AICI!” si noi nu am vrut sa plecam de frica ce se va intimpla tatalui si mamei mele. Au perchezitionat toata casa noastra inclusiv pivnita si podul casei din Simeria sa gaseasca biblii care Securitatea a primit informatii ca tatal meu distribuie in toata tara biblii si carti crestine la frati si surori. CE PARERE AVETI? ASTA IL DENUMESTE PE TATAL MEU, COMUNIST SAU CRESTIN? Dupa ce au plecat, tatal meu a fost dus la Deva la Securitate si brutalizat si interogat pina noaptea tirziu. Acest lucru sa intimplat de multe ori. Deasemenea, tatal meu ma dus in multe calatorii la frati si surori la rugaciune si duceam biblii cu noi, la Cluj, la Timisoara, la Oradea, la Brasov, Deva, si multe alte localitati. AU FOST CELE MAI MINUNATE CLIPE PETRECUTE DE MINE, CA FIICA LUI, CU TATAL MEU!

TATAL MEU A VENIT IN AMERICA IN IANUARIE 1978. SIA DEDICAT VIATA, DE MULTE ORI PUNIND DEOPARTE FAMILIA, PENTRU A SE LUPTA A PUNE IMPREUNA BISERICII, INCEPIND CU CEA MAI MARE DIN PORTLAND, OREGON, CARE A INCEPUT CU 14 MEMBRI SI ASTAZI ARE PESTE 3,000 MEMBRI. NU DOAR CA SA LUPTAT DE A PUNE IMPREUNA, DAR SI MAI MULT, DE A TINE COMUNITATILE NOASTRE CRESTINE IMPREUNA DE CITE ORI AU FOST LUPTE ENORME DE DEZBINARI. NOI, CA FAMILE, DE MULTE ORI, NU LAM SUSTINUT, PENTRU CA IL DOREAM MAI MULT IN FAMILE, DAR EU ASTAZI, LA 44 ANI, IMI DAU SEAMA CE LUPTA EXTENSIVA A DUS TATAL MEU PENTRU DUMNEZEU, ADEVARATUL DUMNEZEU SI PENTRU COMUNITATEA ROMANA DIN AMERICA.

NU ACEPT, CA NUMELE SI ONOAREA TATALUI MEU SA MAI FIE DEFAIMATA DE MINCIUNI, DE OAMENI CARE II LUCRA DIAVOLUL SA IL DUCA PE TATAL MEU LA O VIRSTA DE 73 ANI IN BATAIE DE JOC!

TATAL MEU SI-A PETRECUT VIATA DE LA VIRSTA DE 18 ANI PINA ASTAZI IN LUCRAREA LUI DUMNEZEU! NOI, CA FAMILIE, AM SUFERIT DE MULTE ORI PENTRU LUCRAREA LA CARE EL A FOST CHEMAT, DAR NU ACEPTAM ACESTE MINCIUNI GROAZNICE LA ADRESA LUI.

DECI, VA ROG, IN NUMELE ADEVARATULUI NOSTRU SALVATOR, CARE CUNOASTE TOT ADEVARUL, SA RECUNOASTETI MINCIUNA SI SA APARATI ADEVARUL! CE ROST ARE SA NE LASAM DUSI DE DIAVOL IN MINCIUNI, BIRFA SI A DUCE IN JOS UN OM CARE PINA LA O VIRSTA INAINTATA A SLUJIT SI SLUJESTE PE DUMNEZEU?
VA MULTUMESC!

DUMNEZEU SA VA BINECUVINTEZE

Fiica cea mai mare a lui Fratele Nicky Pop, Dia Pop

Răspunsul meu:

Dragă Dia,

Poate că nu mă vei crede când îți voi spune că mă doare când citesc rândurile tale și efectele pe care le produce cartea pentru tine și familia ta. Știu de asemenea că sunt și alți copii și nepoți de-ai informatorilor în aceeași situație, în țară și în Diaspora. Mi-ar fi plăcut să nu găsesc astfel de documente în arhive, cum mi-ar fi plăcut să fi descoperit măcar oameni care între timp și-au recunoscut vina și astfel au căpătat iertare din partea Bisericii. Am asistat la multe dezamăgiri în procesul deconspirării. La mine în casă a fost o soră căreia i-am dat să-și citească dosarul în premieră. În timp ce citea, de față cu mine, a descoperit că soțul ei dădea informații despre ea la Securitate! Eu însumi am fost foarte trist să descopăr în documente delațiuni de la un păstor pe care îl invitasem să predice la nunta mea și apoi la ordinarea mea. Deci știu puțin ce înseamnă acest șoc, când ajungem să descoperim și o față ascunsă a cuiva care a fost un prieten, un model sau un slujitor.

Din păcate, documentele care au fost conservate bine în arhive, pe care le-am văzut în original și pe care le-am studiat cu atenție de mai multe ori, m-au condus la concluziile pe care le-am prezentat în carte. Ca să rezum totul în câteva cuvinte: oamenii pot avea două fețe.

În final, îți voi mărturisi ce mi-a trecut prin gând când am citit acele pagini, poate îi va fi de folos tatălui tău. Știind că unii s-au dus dintre noi cu o conștiință atât de murdară, m-am îngrozit citind despre faptele lor. Iată că tatălui tău i s-a făcut harul să i se dea pe față aceste fapte cât trăiește. Să știi că nu este la întâmplare! Când citeam acele documente, mi-am zis: „cred că Dumnezeu a pus ceva în acest om; cred că este îndurare pentru el și o șansă de a își recunoaște faptele”.

Ar fi fost un gest de lașitate și trădare din partea mea să NU scriu ceea ce am scris. Odată cu accesul la arhive știu că mi s-a încredințat o responsabilitate imensă și voi da socoteală înaintea Dreptului Judecător, până să răspund în fața unei „firme legale de reprezentanță”. Dacă nu scriam adevărul, îmi era teamă de judecătorii omenești, că știam că va urma și așa ceva. Dacă acopeream adevărul, mi-ar fi fost groază de judecata lui Dumnezeu, de care nu scap nici eu, nici tu, nici tatăl tău. Cu Vasilică Croitor puteți să încheiați socotelile ușor, el este un simplu om pe care îl pot oamenii discredita, îl pot acuza de orice le trece prin cap, îl pot târî prin tribunale etc. DAR dacă vă luptați împotriva adevărului, atunci duceți o luptă deja pierdută.

Am scris această carte împreună cu rugăciunea ca Dumnezeu să ne dea harul pocăinței. Știu că ea face deja „valuri”, că polarizează cititorii, că pentru penticostali lucrurile nu vor mai fi ca înainte. Zilnic primesc o sumedenie de telefoane și mesaje despre cum este receptată cartea. Deși cele mai multe sunt foarte pozitive, știu că nu este de ajuns.

În calitate de slujitor am învățat că oamenii acceptă rar schimbarea fiindcă le-ai recomandat o carte, fiindcă i-ai chemat la consiliere sau fiindcă le-ai spus care sunt pașii pentru îndreptarea lor. Dacă Duhul Sfânt le schimbă inima și mintea, atunci oamenii înțeleg voia lui Dumnezeu și se lasă modelați de El; dacă nu intervine El, atunci toate cărțile și toată persuasiunea din lume nu folosesc la nimic.

Ar fi o infatuare să îmi imaginez că „Răscumpărarea memoriei” face excepție de la această regulă. Nu vreau să exagerez rolul cărții și nici să uit că Dumnezeu este cel care dă har pentru pocăință. Lui Faraon nu i-a mai fost oferită șansa de-a se pocăi. Inima împietrită a rămas așa după fiecare dezvăluire a puterii lui Iahweh. Informatorii și colaboratorii sistemului comunist nu se vor pocăi pentru că am scris eu o carte…!

Vă invit să apelăm la arma cea mai puternică armă oferită credincioșilor: rugăciunea. Am spus de la începutul acestui proiect că voi face un astfel de apel. A venit momentul să însoțim toate intențiile bune cu mijlocirea în rugăciune pentru Biserica lui Hristos. Știu că sunt mulți care deja o fac (vă mulțumesc celor care mi-ați scris în acest sens și m-ați încurajat astfel), atât biserici cât și credincioși. Dar aș insista să ducem lupta noastră la un alt nivel, unindu-ne în rugăciune și chemând îndurarea lui Dumnezeu peste această generație de credincioși.

Nu vă pot oferi detalii acum, dar vă spun celor care veți mijloci că sunt câteva ziduri care stau să cadă. Și sunt persoane gata să mărturisească greșelile trecutului. Pentru aceștia vă invit să mijlociți în rugăciune.

Măcar că trăim în firea pământească, totuşi nu ne luptăm călăuziţi de firea pământească. Căci armele cu care ne luptăm noi, nu sunt supuse firii pământeşti, ci sunt puternice, întărite de Dumnezeu ca să surpe întăriturile. Noi răsturnăm izvodirile minţii şi orice înălţime, care se ridică împotriva cunoştinţei lui Dumnezeu; şi orice gând îl facem rob ascultării de Hristos. (1 Cor 10:3-5)

Iată și ce-a de-a treia obiecție des întâlnită: „Un tânăr care scrie o astfel de carte nu este credibil.” Nu știu care este vârsta de la care poate cineva trece drept credibil, după cum nu înțeleg nici de ce au fost acceptate fără o minimă verificare poveștile spuse de unii care aveau tot interesul să „uite” amănunte referitoare la compromisul lor. Când istoria e scrisă de un martor, atunci se spune repede că nu avea cum să fie obiectiv. În cartea mea am dat exemple clare prin care istoria a fost mitizată și deformată în mod regretabil. Când istoria este scrisă la mai mult timp după perioada respectivă, atunci ea nu mai este convingătoare, fiindcă îi lipsește „parfumul epocii”, necunoscut autorului. Nu cred că are rost să irosesc mult timp pe acest subiect. Mă voi mărgini să menționez doar că istoria nu este făcută de tineri, nici de bătrâni. Ea este făcută de documente, de mărturii, de înregistrări. Ea există deja, numai că este ascunsă în arhive, în experiența nemărturisită a unor credincioși, în manuscrisele nepublicate. Misiunea istoricului este să le identifice și să le sintetizeze, iar capacitatea sa de a înțelege documentele și de a le sinteza este ceea ce contează. Vârsta este irelevantă.

Cântarea „Am găsit la Tine adăpost” a fost foarte cunoscută în anii 80. Nu știu când a fost compusă, însă știu că era un imn dedicat credincioșilor care au suferit pentru adevăr în timpul prigoanelor de dinaintea anului 1944. Când asculți această melodie, dacă mai faci și efortul să îți imaginezi experiența prin care au trecut cei care sunt evocați în versurile cântării, nu poți să nu lăcrimezi (cel puțin mie nu mi-a reușit). O surpriză mare am avut însă când am citit cartea lui Costantin Gross, supraveghetorul Filialei Suceava până în 1988 și am văzut că el ceruse ca aceasta să fie cântată la programul în care el s-a retras la pensie. Atunci i-a chemat pe veteranii credinței și a cerut corului din Ițcani să intoneze acest imn. Frumos. După ce am citit însă și documente din dosarul său și am văzut că el se ascunsese „la umbra aripilor… Securității”, am fost foarte dezamăgit. Ce vălmășeală s-a produs în sistemul de valori al oamenilor prin sistemul comunist! Să fii omul Securității, să fii folosit de aceasta pentru tot felul de „combinații”, și în același timp, să îi cinstești pe frații care au îndurat crunta prigoană antonesciană doar fiindcă… nu au acceptat să își facă semnul crucii!?! Când veți citi cartea, vă îndemn să combinați citirea capitolului despre biserica subterană cu ascultarea acestei melodii. Sunt multe altele precum aceasta, dar pentru mine este „regina” cântărilor martirilor români. Este cât un Psalm.

Voi continua astăzi cu a doua obiecție: „Trebuiau contactați toți cei menționați în carte și doar după aceea să fi fost publicată cartea.” Obiecția aceasta a fost reiterată și de comentatorul Doru Radu, căruia îi mulțumesc pentru contribuția sa.

Suntem la 20 de ani de la Revoluție, timp în care informatorii au țesut tot felul de planuri pentru a împiedica accesul la cunoașterea istoriei noastre. Au construit mituri despre istoria noastră și au inventat false probleme cu care să ne țină ocupați. Iar împotriva celor care caută să readucă în agenda discuțiilor problema spinoasă a colaborării, sunt gata să-și descarce tot arsenalul de calomnii și manipulări pentru a-i trece pe linia moartă. Să nu ne facem iluzii: informatorii știu cel mai bine despre ce este vorba și dacă timp de 20 de ani au păstrat secretul, a îi aborda singur, între patru ochi, și a le cere să acționeze într-un fel anume ar fi pur și simplu imposibil.

Ideal ar fi fost să aibă loc o discuție cu fiecare persoană vizată. Sunt de acord! Cum am spus și în argument, nici nu era cazul să se scrie o carte. Tocmai de aceea, în anul 2006, păstorii din Comunitatea Regională Penticostală Constanța au cerut să se înființeze o comisie, a cărei menire era să discute cu toți cei vizați. Aceasta ar fi fost calea normală și biblică. Din păcate, deși cei mai mulți au dorit aducerea lucrurilor la lumină, discuția a fost plasată cu abilitate pentru o altă întâlnire, de unde a fost îngropată. În noiembrie vom avea parastasul de 4 ani…

Revenind la calea indicată de Biblie pentru îndreptarea celui care a păcătuit, Domnul Isus nu a prevăzut și situația în care, după ce „îl spui Bisericii”, Biserica strecoară totul cu abilitate sub preș. Așadar, avem o situație inedită, care cerea un răspuns inedit. Am explicat în diverse rânduri, inclusiv în introducerea cărții (argument), cum am ajuns la concluzia că aceasta rămăsese singura cale: scrierea unei cărți.

De ce singura? Tocmai din cauza acelora interesați de a bloca dialogul. Tocmai fiindcă ei au un discurs bine structurat, încărcat cu multe mituri și denaturări ale istoriei, și mai ales, cu o doză de „spiritualitate”. La congresul din Timișoara, un fost informator a dezamorsat toată inițiativa rezoluției CRPC, printr-un discurs care aproape că îți storcea lacrimi. De aceea un dialog real cu ei nu a fost posibil. Dacă ar fi știut din timp că lucrez la acest proiect, nu mi-ar mai fi lăsat tihna necesară de a duce cercetarea la bun sfârșit. De exemplu, lui Daniel Mitrofan i-au blocat accesul la arhive.

În decursul cercetărilor am întâlnit peste o sută de nume conspirative ale informatorilor din mediul penticostal. Cazul unora l-am elucidat fără teama de a fi greșit și de aceea i-am menționat în carte. Pe alții încă îi studiez și continui să primesc dosare. Eu am îndeplinit munca de cercetător, pentru că nu puteam să mă substitui Consiliului Bisericesc. Nici nu aș fi putut să îi contactez pe toți cei menționați, sau pe copiii sau nepoții lor. Frații din Consiliul Bisericesc și Adunarea Generală a păstorilor au dreptul și datoria de a lua măsurile cuvenite. Aceasta este menirea lor pastorală. Or, cine știe, poate vor mai face încă o comisie…

Scrisoare Ap. Petru către Safira:

Iubită soră Safira,

În numele tuturor apostolilor și al ucenicilor din Ierusalim, vă transmitem sincere condoleanțe pentru pierderea soțului dumneavoastră și scumpului nostru frate Anania.

Moartea sa năprasnică ne-a surprins pe toți cei care am fost de față. El era încă un om tânăr și avea viitorul înainte. Totuși, ne bucurăm că în timpul în care a fost printre noi, fratele Anania a fost un om care a iubit lucrarea lui Dumnezeu și s-a implicat cu multă dăruire. Biserica va fi întotdeauna recunoscătoare pentru darul făcut de fratele Anania pentru lucrarea lui Dumnezeu. Ne aducem aminte cu plăcere spiritul de sacrificiu grație căruia a pus la piciorele apostolilor suma de bani cu care a vândut moșioara.

Nu are rost să vă întristăm inima de femeie văduvă cu detalii despre modul în care soțul dumneavoastră a plecat dintre noi. Dumnezeu este bun și dacă a avut în vedere faptele sale îl va primi la Sine. Cât despre noi, ne-am arătat respectul față de el prin funeraliile organizate în amintirea sa. Flăcăii din biserică l-au purtat pe umeri și l-au pomenit ca pe un om cu multe calități.

Chiar dacă se vor găsi unii oameni mai târziu să întineze memoria acestui frate, noi vă asigurăm că vom păstra mereu în amintire fapta frumoasă pe care a făcut-o pentru a susține financiar lucrarea Domnului. Dezgroparea trecutului nu mai are niciun rost acum. Dumnezeu să vă mângâie și să vă păstreze netulburată de evenimentele din jurul morții regretatului dumneavoastră soț, Anania.

Cu respect, Sf. Ap. Petru

P.S. Scrisoarea de mai sus a fost expediată de Ap. Petru văduvei Safira după ce comitetul apostolic l-a somat să-și retragă acuzațiile pe care le-a adus venerabilei familii: „Fiindcă în loc să vă ocupați de bunul mers al Evangheliei ați început să calomniați familiile generoase din biserică (fără să puteți proba cu documente), vă aducem la cunoștință că nu vom tolera astfel de dezvăluiri. Despre morți, numai de bine!”

Detalii despre cartea Răscumpărarea memoriei
ISBN 978-606-8218-01-4
Editura: SUCCEED PUBLISHING
Localitatea: Medgidia
Format: 16 x 23,5 cm (grosime 24 mm)
Nr. pagini: 461 (xxiv+437)
Cuvânt înainte – John Tipei
Prefață – Ion Zubașcu
Anexe: 6 (documente în facsimil și statistici)
Bibliografie
Indice de nume
Indice de locuri

Cartea poate fi comandată pe situl Editurii SUCCEED PUBLISHING din Medgidia.

Pentru persoanele din SUA, SUCCEED PUBLISHING discută în prezent cu parteneri din câteva state pentru a trimite cărți în câteva centre românești, prin DHL sau UPS. Vă vom ține la curent cu adresele din SUA de unde veți putea comanda cartea.

Prima lansare a cărții va avea loc la București, pe 7 septembrie 2010, la Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului și a Memoriei Exilului Românesc. Invitați: Ioan Stanomir, John Tipei, Dorin Dobrincu, Mihail Neamțu, Cristian Vasile, Ion Zubașcu și alții. Intrarea este liberă, dar dacă doriți să participați trebuie să ne comunicați intenția dumneavoastră.