“Daca traiesti pentru lumea ce va sa vie, o primesti pe aceasta in schimb; dar daca traiesti numai pentru aceasta lume le pierzi pe amandoua.” C. S. Lewis

Cand sti ca e aproape timpul sa pleci acasa sa ii revezi pe cei dragi te bucuri, dar cand sti ce lasi in urma si ca nu te mai intorci e foarte greu. Esti cu inima impartita si tot ce incercam sa fac era sa profit de ultimele zile dar in acelasi timp sa lucrez si cat mai multi oameni posibil. Cand vezi rezultatele muncii si ca sunt oameni a caror probleme dentare au fost rezolvate te umple de satisfactie si bucurie si iti da putere sa mergi mai departe chiar cand e greu.
Am fost foarte ocupata in a termina tratamentele anterior incepute si ultimii studenti din baza de misiune. In acelasi timp era nevoie sa am grija si de David si sa nu il neglijez pentru ca eram singura persoana care ii intelege limba, chiar daca vorbea el putina portugheza. Ii multumesc Lui Dumnezeu pentru puterea care mi-a dat-o sa reusesc sa fac toate aceste lucruri.
Cu doua saptamani inainte sa venim acasa Domnul ne-a deschis o usa sa vizitam echipa si baza de misiune din partea de nord, din localitatea Nacala. Ne-am bucurat mult pentru ca eu nu am mai fost in Nacala, iar timpul peterecut acolo a fost o binecuvantare si am avut ocazia sa ne si relaxam putin la ocean.
Cu toate problemele de sanatate ale lui Cristi si cu faptul ca noi am ramas acolo, ramanem incredintati prin cuvantul pe care l-am primit din partea Lui ca orice criza sau problema nu ne descurajaza si nu ne afecteaza credinta ci ne impinge sa mergem inainte si ne intareste picioarele sa mergem pe calea pe care El ne-o pregateste. Chiar daca uneori simtim ca am ajuns la capatul drumului si nu mai vedem nici o directie in care sa o luam ii multumim ca El e cel care ne face drum acolo unde nu era si ne arata directia atunci cand noi nu o vedeam.
Rugati-va pentru noi in continuare deoarece cel rau nu doarme si incearca in continuare sa ne doboare si ne ataca sa ne descurajeze si sa ne slabeasca din toate punctele de vedere: fizic, spiritual, psihic, financiar. Acest lucru l-am si vazut, nu doar simtit, prin niste lucruri de vraci (vrajitorie) pe care le-am gasit pe treptele de la clinica unde lucram noi. Cu toate ca nu credem ca pot avea un efect asupra noastra vedem de fapt ca cel rau incearca prin orice sa ne atace, sa ne slabeasca. Acum poate o sa intelegeti mai bine de ce va tot cerem sa va rugati pentru noi si ca atunci cand va cerem aceasta nu o facem doar pentru a avea o cerinta in plus. Tatal ceresc ne-a spus ca sunt duhuri potrivnice ce nu pot fi alungate decat cu post si rugaciune si sunt lucrurile de care noi avem acum cel mai mult nevoie. Probabil vracii au fost deranjati de faptul ca isi pierd clientii, pentru ca oamenii care veneau la noi nu primeau doar alinare fizica ci si nasterea din nou in Cristos si schimbarea modului de viata care nu mai includea vraci. Aceasta arata ca munca noastra a avut impact si ca am reusit prin harul si ajutorul Tatalui sa fim un instrument in mana Lui care sa faca o diferenta in vietile chinuite de durere si pacat ale acestor oameni.
Au fost si pacienti care dupa 2 ani dupa ce au fost tratati la clinica si au auzit Cuvantul viu, vestea cea buna, inca pastreaza legatura cu evanghelistul care statea afara si vorbea cu ei. Unii au fost botezati si merg la biserica. Un pacient care a facut o scoala de profesori din apropiere si pe urma s-a intors acasa (departe de locul in care suntem noi) chiar l-a sunat sa il intrebe ce mai facem noi si sa ii spuna ca pentru el acum 2 ani, la clinica, a fost prima data cand a auzit despre Cristos si eliberarea pe care sangele Lui o da si ca in continuare il urmeaza pe Cristos si ii foarte bucuros ca avut harul sa il cunoasca pe Cel ce da viata.
Se intamlpa foarte des sa nu vedem rodul munci noastre spirituale dar aceasta nu inseamna ca nu exista si nu trebuie sa descurajam sau sa renuntam sa semanam. Chiar Isus ne spune ca unul seamana, altul uda si Dumnezeu Tatal e cel care face sa creasaca. Dragi mei continuati sa semanati si Tatal se va ingriji de recolta.
Poate unii nu ati simtit chemarea Tatalui de a face ceea ce facem noi si poate nici nu o sa o aveti, pentru ca nu toti suntem mana sau picior in trupul lui Cristos, dar cu sigurata fiecare are chemare de a sustine in rugaciune pe aproapele lui. E lucru doar prin care putem sta in picioare in fata atacurilor celui rau atat noi cat si voi. Va multumim mult pentru fiecare rugaciune care ati inaltat-o pentru noi, le-am simtit, le simtim.
Despartirea de locurile si oamenii de acolo a fost foarte grea dar ne-a bucurat sa putem pleca cu binecuvantarea echipei peste noi. Am invata multe in toti acesti ani, lucruri care ne vor folosi mult in continuare si stim ca Dumnezeu va pregati locul in care sa ii putem sluji pe mai departe. Pentru noi misiunea nu se termina cu Mozambic, ci doar ne va ajuta si mai mult prin experienta care am dobandit-o acolo pentru a ne continua chemarea pe care o simtim. Rugati-va ca sa putem vedea cat mai clar calea pe care Tatal a pregatit-o pentru noi deoarece sunt multe forte potrivnice, dupa cum va spuneam mai sus.
Va multumim pentru toata sustineare financiara si in rugaciune.
Monica

“Daca traiesti pentru lumea ce va sa vie, o primesti pe aceasta in schimb; dar daca traiesti numai pentru aceasta lume le pierzi pe amandoua.” C. S. Lewis

Dragi prieteni
Vă scriam în ultima noastră scrisoare că avem nevoie de rugăciuni cu putere înălţate , pentru starea mea de săntăte şi pentru protecţia familiei noastre. Am trecut şi trec în continuare printr-o perioadă grea în care sănătatea mi-a fost afectată şi în care a trebuit să luăm mai multe decizii importante cu privire la viitorul nostru.
Dupa o otită care a ţinut câteva săptămani şi care, încă, are urmări asupra auzului meu (Cristi) plus medicamentele pe care le-am luat şi care nu prea aveau efect, ne-am hotărît să merg să caut un ajutor medical mai serios. De cîteva zile am plecat din Mozambique în Franţa (unde locuieşte mama mea) ca să văd ce se întamplă. Monica şi David din păcate a trebuit să rămînă în Mozambique pentru că era scump să schimbăm din nou toate 3 bilete şi sunt mulţi oameni care au anumite tratamente începute şi de care Monica trebuie să se ocupe în perioada următoare. Imi este foarte foarte greu să îi ştiu acolo singuri fără mine… mă rog să trecem cu bine peste această perioadă.
Vă cer din toată inima să vă rugaţi pentru mine, pentru problema care o am cu auzul – o problemă foarte deranjantă care mă afectează destul de serios şi în alte moduri. Am primit un tratament aici, medicii au apus să aşteptăm două săptămîni să vedem cum răspund la tratament, dar eu mă încred cel mai mult în Domnul şi ştiu că sunt mulţi dintre voi care vă rugaţi pentru noi.
La sfârşitul lunii Iunie ne expiră dreptul de şedere în Mozambique. Reînoirea actelor ne-ar costa peste 1000 euro. Planul nostru iniţial era ca să stăm până în Octombrie ca să ne ducem la bun sfârşit cei trei ani de slujire, dar din mai multe motive am decis să nu ne mai prelungim pentru doar 3 luni de zile vizele. A fost o decizie foarte grea, foarte apăsătoare dar credem că pentru moment aşa e cel mai bine. Trebuie să ne gîndim în primul rând la sănătatea nostră şi apoi să putem continua chemarea pe care o avem. În plus de asta din mai multe motive care nu ţineau de noi nu am mai reuşit să avem ieşiri cu clinca mobilă anul acesta şi nici nu am fi reuşit în viitor apropiat. Suntem foarte ataşaţi de locul unde am lucrat şi unde am locuit atîta timp, suntem foarte ataşati de africanii din zona respectivă şi de munca ce o făceam acolo dar mai multe lucruri care s-au întâmplat în ultimele 3 luni ne-au transmis că trebuie să oprim lucrarea noastră de a misiona ca medici în Inhaminga, Mozambique şi să ne căutăm altă locaţie.
Asta nu înseamnă că chemarea noastră s-a încheiat, dimpotrivă în ultimii 3 ani în care am fost plecaţi în Mozambique, Dumnezeu ne-a învăţat că cea mai mare bucurie şi împlinire în viaţă o avem atunci când trăim şi lucrăm pentru Impărăţia Lui. Da, au fost multe lucruri care ne-au lipsit (nu ne referim la cele materiale), dar ştim şi am văzut tot timpul că nimic nu aduce împlinire totală unui fiu de Dumnezeu, decât ascultarea de Cuvantul Lui.
Suntem atît de recunoscători lui Dumnezeu pentru perioada care am avut-o acolo. E prima dată în viaţa noastră de familie când ne-am simţit aşa de utili. Am reuşit în anii aceştia să facem peste 1800 de tratamente în Mozambique, unele dintre ele extrem de dificile (şi epuizante), dar niciodată nu ne-am simţit atît de împliniţi cum ne-am simţit în lucrul ce îl faceam acolo. Fiecare om care pleca cu problemele rezolvate din cabinetul nostru, era o bucurie imensă pentru noi. Este un sentiment de care devi dependent, un sentiment care vrei să îl simţi tot mai des, un sentiment care vine cu siguranţă de la Domnul.
Vom face şi în continuare acelaşi lucru, dar pentru moment am decis că avem nevoie de un timp în care să gândim mai profund la viitorul nostru ca şi misionari . Simţim că e timpul să ne căutam un loc mai potrivit pentru viitorul familiei noastre şi mai ales pentru David.
Dincolo de ajutorul medical, cel mai important este ca TOŢI oamenii care au venit la cabinet au auzit din Cuvantul lui Isus. De multe ori din cauza aglomeraţiei ne făceam probleme pentru că stau prea mult pacienţii să îşi astepte rândul. Apoi am realizat că de fapt chiar dacă aşteptarea era lungă, pentru ei era o binecuvîntare : prietenul nostru mozambican (Jemuse) avea mai mult timp pentru a vorbi cu ei despre Cristos. Dacă vă spuneam mai devreme că eram fericiţi la fiecare tratament care puteam să il oferim, cel mai mult ne bucura atunci când auzeam că oameni care au fost la clinică şi au fost expuşi la Cuvântul Domnului au început să meargă la biserică şi câţiva dintre ei s-au botezat şi îl urmează pe Cristos. Asta ne bucură enorm, ce poate fi mai minunat decât un suflet care se întoarce la Domnul!?
Nimic nu este mai de valoare decât oameni care ascultă de voia Domnului. Am citit în urmă cu peste un an un articol scris de către o persoană care nu crede in Dumnezeu. De-a lungul vieţii lui a trăit în mai multe zone ale Africii şi a ajuns la o concluzie care mi-a rămas întipărită în minte: chiar dacă el nu credea în Dumnezeu spunea că credinţa misionarilor creştini a marcat şi schimbat radical în bine felul de trăire al africanilor. Asta am încercat şi noi, prin viaţa de zi cu zi şi prin munca care am facut-o să oferim o alternativa curată la viaţa plină de păcat pe care o au oamenii de acolo.
În zona în care am lucrat noi peste 40% din oameni erau HIV pozitivi şi noi lucram cum mâinile pe zone infectate şi pline de sânge (de 5 ori m-am inţepat cu ac plin de sange); tufişurile puteau ascunde un şarpe periculos oricând, altadată am găsit chiar şi 10 scorpioni în aceeaşi zi în casa noastră… De multe ori ne gandeam la riscurile la care ne supunem şi mai ales la David, dar apoi ne spuneam unul altuia: Domnul ne-a dat o promisiune – V-am dat autoritate să călcaţi peste şerpi, peste scorpioni şi peste TOATĂ puterea duşmanului, şi nimic nu vă va rani! (Luca 10:19). A fost şi este un verset atât de important pentru noi ca şi familie, la fel şi acum cănd sanatatea îmi este încercată.
Plecam din locul pe care David (băieţelul nostru) îl numeste “acasă la el”, dar vrem să căutam un loc de slujire unde să putem să ne folosim potenţialul la maxim dar în acelaşi timp să îi oferim şi lui David un loc mai normal unde să poată să înveţe şi el mai multe lucruri. Vrem să se integreze mai bine în lumea în care trăim. E provocator să trăieşti atât de departe de civilizaţie, dar nu vrem ca David să copieze doar anumite obiceiuri şi comportamente care noi le consideram anormale dar care le vedea zi de zi acolo. Are nevoie de copii de vârsta lui cu care să se joace şi cu care să înveţe un comportament potrivit. Copii pe care-i avea ca perieteni de joacă urmează să plece pentru mai multe luni din Mozambique şi apoi să se mute din zona noastră… ar fi fost imposibil pentru noi să le acoperim lipsa.
În următoarele luni de zile ne vom face timp să vă scriem mai pe larg despre anii deosebiţi care i-am avut in Mozambique, de experienţa de a fi medic misionar în Africa. Ştiu că mulţi aţi vrea să ştiţi mai multe detalii şi noi simţim că am ajuta printr-o descriere mai pe larg a acestei perioade. Promitem că în cateva luni să revenim cu aceste detalii.
Pentru că este penultima scrisoare care o scriem din perioada noastră din Mozambique (ultima o va scrie Monica împreună cu mine), vrem să vă mulţumim din toata inima pentru că sunteţi alaturi de noi. Am avut momente dificile acolo, dar tot timpul printr-un mail sau printr-un telefon am primit încurajări de la voi. Am văzut deasemenea că Domnul binecuvîntează pe cei care se încred in El. Ţin minte că eram cu 2 luni înainte de a pleca în misiune, dupa ce mi-am dat demisia de la locul de muncă în care eram foarte bine platit şi îmi era teamă că nu vom reuşi să strângem banii necesari pentru plecare. Aveam doar 10% din biletele de avion cu 3 săptămîni înainte de plecare, nici gând bani pentre alte lucruri. Dar Domnul a binecuvântat şi niciodată nu am dus lipsă de nimic, deşi la început am avut ca şi susţinere doar biserica noastră din Oradea, o biserică nu foarte mare (puţin peste 100 membrii) plus biserica în care am fost înainte membrii.
E încurajator şi vrem prin această să transmitem celorlalţi care se gîndesc la misiune să fie plini de curaj şi credinţă şi să nu îşi facă probleme de resurse financiare. Atît timp cât şti că ce vrei să faci este plăcut Domnului şi că este chemarea Lui, va veni şi binecuvântarea materială.
Am ales să ne întoarcem în România pentru un timp, să încercăm să ne refacem din punct de vedere al sănătăţii şi să ne gîsim un loc de muncă, pînă când Domnul ne v-a arăta un alt loc unde să IL slujim ca şi misionari medici (asta e chemarea noastră pe care o simţim şi acum). Ne întoarcem în ţară şi ştim că va veni o perioadă nu tocmai uşoară: David trebuie să inveţe să vorbească româneşte (în ultimul timp vorbea mai mult portugheza), trebuie sa se adapteye la viaţa în oraş; noi nu avem niciunul nici un fel de venit sau loc de muncă, nu avem casa noastră – DAR avem cel mai important prieten şi sfatuitor alături de noi, Cristos Domnul. Ne încredem în El şi stim ca ne v-a purta de grijă.
Va rog să mai rămâneţi pentru un timp alături de noi în rugăciune şi dacă se poate şi în sprijin pe partea financiară. Monica şi David sunt în Mozambique şi ştiu că soţiei mele dragi nu îi este deloc uşor: lucrează, are grijă de David şi de casă – şi toate astea singură şi izolată, fără o persoană cu care să poată comunica măcar cînd termină lucrul. Domnul să îi dea putere şi sănătate şi să îşi pună mâinile peste ei! Dacă vreţi sa o încurajaţi numărul ei de telefon din Mozambique este +258844680260 .
Vrem să îi oferim la David un loc plăcut în care să se adpateze în România (în Oradea), loc în care să îl putem ajuta cât mai rapid să se adapteze la noua lui viaţă (de la vârsta de 1 an şi 2 luni el a locuit practic în Mozambique). Dacă aveţi idei sau sfaturi pentru noi, vă rugăm să ne spuneţi.
Deasemenea, dacă ştiţi medic dentist care ar fi intereseat de misiune în Mozambique vă rugăm să le daţi adresa noastră de email şi să ia legătura cu noi urgent. Este mare nevoie de medici acolo. Sper ca golul lăsat de noi să fie cât mai repede umplul de alt (alţi) medici.
Domnul să vă binecuvanteze, să vă răsplătească toata jertfa dumneavoastră şi toate rugăciunile spuse pentru noi.

Apelul telefonic era atât de diferit de celelalte pe care le primisem de la acel bărbat numit Gary. În ultimii câţiva ani sunase de câteva ori ca să ne împărtăşească bucuria libertăţii lui nou-găsite. După ani de zile de activitate homosexuală, găsise o misiune Exodus. Liderul ei – un bărbat de o mare sensibilitate – îl consilia, iar viaţa lui se schimbase complet.

Era în alt oraş, dar pentru că era ajutat de articolele noastre din buletin şi pentru că îşi dăduse seama că eram cam de aceeaşi vârstă, telefona la Regeneration din când în când.

Una dintre bucuriile noii lui vieţi era prietenia pe care o avea cu bărbaţii heterosexuali şi cu cuplurile căsătorite din biserica lui. Una dintre aceste relaţii determinase apelul. Unul din acei bărbaţi, cu totul pe neaşteptate, îi făcuse un avans sexual şi Gary cedase. Gary îşi asuma întreaga responsabilitate pentru ceea ce făcuse, dar de fapt avusese parte de o surpriză neplăcută. Nu avea idee că acel bărbat căsătorit era interesat de sexul homosexual.

Când încercam să îl consiliez, m-a întrebat dacă am scris vreodată despre ce ar trebui să facă o persoană dacă are o cădere sexuală. Nu scrisesem, dar era o idee bună pentru un articol, deci iată-l.

Aveam de gând să intitulez acest articol „Dacă ai o cădere sexuală”, dar m-am hotărât pentru „Când ai o cădere sexuală”, recunoscând adevărul că toţi cădem din când în când. A fost un singur om desăvârşit. Desigur, aici ne interesează păcatul sexual, dar ceea ce se spune nu se limitează la căderile sexuale care implică o altă persoană; se poate aplica la consumarea de pornografie, la masturbare sau doar la cedarea la poftă. În cele ce urmează mă bazez pe propria mea experienţă, pe a lui Gary şi pe ceea ce am văzut întâmplându-se în vieţile altor oameni pe care i-am consiliat.

Tipul de situaţie căreia mă adresez aici va fi cea a lui Gary; cea a unei persoane care a avut în mare parte biruinţă şi apoi, spre marea sa supărare, cade.

Când are de-a face cu o cădere sexuală, reacţiile persoanei sunt de obicei un amestec de răspunsuri potrivite şi nepotrivite. Dacă persoana este un creştin destul de matur în credinţă şi este în legătură cu Domnul, de obicei vor urma răspunsurile potrivite iar ele vor reduce la tăcere pe cele nepotrivite. Să ne uităm la ambele tipuri de răspunsuri.

Răspunsuri nepotrivite

Pentru o persoană ca Gary care a fost „curat” trei ani – sau trei luni – şi apoi cedează acestui gen de păcat despre care crezuse că îl lăsase în urmă, iată câteva răspunsuri tipice greşite:

1. Disperare din cauza „recordului” pătat – „Mă descurcam aşa de bine şi acum am stricat totul”. Atitudinea persoanei este că tot ce a fost bun în ultimele luni sau în ultimii ani a fost anulat şi acum trebuie să o ia de la început. Nu este deloc aşa. Cu siguranţă Dumnezeu a lucrat în timpul acelei perioade de ascultare. A existat creştere şi schimbare. Un moment de slăbiciune nu anulează luni sau ani de succes.

Această disperare poate revela o anumită mândrie în cel care se luptă cu homosexualitatea. În adâncul inimii lui poate fi un glas care spune: „Sunt o persoană prea bună ca să mi se întâmple asta”. Sau recordul cumpătării poate să fi devenit mai degrabă o chestiune de mândrie decât de recunoştinţă.

2. Folosirea psihologiei pentru justificare – După ce disperarea începe să se estompeze, uneori oamenii încep să caute motive pentru care au făcut ce au făcut. Nu este nimic greşit cu aceasta – numai dacă nu devine o justificare subtilă pentru păcat. De obicei există anumite lucruri care ne fac deosebit de vulnerabili la păcat, dar nu ele sunt cauza. Cauza este întunericul care locuieşte în inima noastră.

3. Retragerea faţă de cei care pot ajuta – Iar şi iar descoperim că atunci când cineva încetează să vină la unul din grupurile noastre şi/sau încetează să meargă la biserică, este din cauză că a căzut din nou în păcatul sexual. Când are cea mai mare nevoie de trupul lui Hristos, aleargă în cealaltă direcţie. Uneori de ruşine; alteori pentru că se simte un ipocrit. Mai neliniştitor, poate însemna că fuge de Dumnezeu pentru că nu poate suporta condamnarea pe care o simte când se află în prezenţa Lui.

4. Folosirea căderii pentru a justifica mai mult păcat – Aceasta se leagă de numărul 1 de mai sus. „Ei bine, mi-am pătat recordul acum; pot la fel de bine să merg până la capăt.” Sau persoana poate simţi că deoarece oricum va trebui să treacă prin întregul proces de pocăinţă şi recuperare, poate la fel de bine să se distreze puţin acum, iar mai târziu să mărturisească şi să se ocupe de aceasta. Acest lucru poate fi cauza tendinţei oamenilor de a se lăsa pradă poftei. Din nou, aceasta arată că s-au concentrat asupra recordului lor alb ca zăpada şi nu asupra faptului cum Îl rănesc pe Domnul păcatele lor.

5. „Dumnezeu trebuie să fie total dezgustat de mine” – Persoana vede tot ce a făcut Domnul pentru ea, tot ajutorul pe care i l-a pus la dispoziţie, şi apoi simte ca şi cum I-ar fi aruncat toate acestea în faţă lui Dumnezeu. Cum l-ar mai putea iubi Dumnezeu acum? În realitate, Dumnezeu a ştiut întotdeauna că persoana era capabilă de aceste lucruri, dar cu toate acestea a iubit-o.

Fiecare dintre aceste răspunsuri oferă o oportunitate de aur pentru duşman ca să-şi ducă la îndeplinire cel mai mare plan, să ridice o barieră între noi şi Dumnezeu. Satan este mai interesat să ne îndepărteze de Dumnezeu decât să ne facă să păcătuim sexual. Pentru el, păcatul sexual este mai ales mijlocul prin care vrea să-şi împlinească scopul diabolic. De aceea răspunsurile noastre la căderile pe care le avem sunt atât de critice.

Răspunsuri potrivite

Sunt multe feluri în care putem răspunde în mod potrivit la o cădere. Iată câteva.

1. Lasă ca supărarea ta să fie pentru întristarea pe care I-ai provocat-o Domnului – O anumită măsură de supărare este potrivită când păcătuim. Ni se cere să ne căim din inimă. Dar supărarea şi căinţa noastră ar trebui să fie din cauza faptului că L-am rănit pe Cel care ne iubeşte cel mai mult. Uneori, după ce am păcătuit, mă imaginez mergând la cruce şi aruncând un alt păcat pe umerii lui Isus; adăugând încă un păcat la greutatea care Îi sfâşie trupul. „Împotriva Ta, numai împotriva Ta am păcătuit” (Psalmul 51:4). Aceasta este adevărata întristare pentru păcatele noastre, nu un simplu regret că ne-am dezamăgit pe noi înşine.

2. Mărturiseşte păcatul tău lui Dumnezeu şi oamenilor potriviţi – Nu te simţi ca şi cum ar trebui să rămâi în stadiul de jelire. Nu întristarea ta este cea care plăteşte pentru păcatele tale; Isus a făcut deja aceasta. Odată ce ai recunoscut realitatea păcatului, mărturiseşte-l repede şi complet lui Dumnezeu şi oricui altcuiva căruia ar trebui să i-l mărturiseşti; partenerului tău de căsnicie, pastorului tău, celui în faţa căruia eşti responsabil, liderului tău de grup.

Din mărturisirea ta faţă de o altă persoană pot ieşi lucruri mari. Un slujitor al bisericii pe care îl cunosc a avut recent o cădere sexuală – prima pentru el – cu o altă persoană, şi în mai puţin de 24 de ore a mărturisit aceasta soţiei lui şi supraveghetorului său din biserică. Consecinţele, deşi dureroase, au fost minunate. Slujitorul şi soţia lui au început să comunice la o profunzime la care nu comunicaseră niciodată înainte. Supraveghetorul l-a suspendat din slujba de slujire pentru un timp, dar l-a şi trimis ca să primească ajutor. Bărbatul a fost nevoit să se confrunte cu chestiuni pe care le suprimase ani de zile. Niciunul dintre aceste lucruri nu s-ar fi întâmplat dacă nu ar fi mărturisit oamenilor potriviţi.

3. Lasă ca mărturisirea şi pocăinţa ta să fie o împăcare cu Domnul – Nu, nu trebuie să păcătuim mai mult ca să se înmulţească harul (Romani 6:1), dar am descoperit că unele din momentele când am fost cel mai mult copleşit de dragostea şi îndurarea Domnului au fost când am mărturisit un păcat. Această înţelegere a harului Său minunat devine un motivator puternic pentru a nu păcătui din nou.

4. Urcă-te iar pe cal – Nu înceta să mergi la întâlnirile tale de grup. Nu înceta să mergi la biserică. Nu contribui la victoria lui Satan.

5. Lasă ca acea cădere să fie o treaptă spre atingerea unui ţel, nu o piatră de moară. „Dacă se întâmplă să cadă, nu este doborât de tot” (Psalmul 37:24). Am văzut multe lucruri bune întâmplându-se în viaţa oamenilor după ce au păcătuit şi s-au pocăit. De exemplu, unii oameni au devenit mai smeriţi şi mai ancoraţi în realitatea nevoii lor de Isus în fiecare zi din viaţa lor.

I-am văzut pe alţii cărora, când au păcătuit după o lungă perioadă de abstinenţă, li s-au deschis ochii cu privire la vulgaritatea păcatului lor. Ei înţeleg că nu este ceea ce au vrut cu adevărat şi acest păcat devine ultimul cui în sicriul vechii lor vieţi.

Romani 8:28 trece prin toate aceste răspunsuri potrivite. Domnul poate face să apară binele în toate circumstanţele, dacă Îl iubim şi căutăm să ne trăim viaţa în acord cu scopurile Sale Nu dispera niciodată.

Alan Medinger

© Contra Curentului

Citeşte mai mult: Flacăra Închinării » Când ai o cădere sexuală: Diferenţa dintre răspunsurile corecte şi cele greşite – NOU